Iarnă şi iar iarnă, parcă-i o mireasă

Ce-şi aşteaptă nunta de o veşnicie

Şi sosit-a vremea şi a fost aleasă,

Să-şi pună veşminte pentru cununie.

.

Rochia brodată-n scânteieri de soare 

Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori,

În cristale albe puse la-ntâmplare

Voalul ei – mătasea primelor ninsori.

Trena mult prea lungă, pare infinită,

Trupul ei  –  ofranda celui aşteptat,

Frumuseţea-i mută şi…

Of, ce iarnă nemiloasă,

Gerul taie-n două zarea,

Nu aud, nu văd nimica,

Doar îmi arde-n piept văpaia.



Dinţii lunii mă sugrumă

Strâng din mine până-n carne,

Ispitind, eu tac,  mă tulbur

Şi pornesc pe-a sorţii cale.



Vreau să vin acum la tine

Haide, stinge lampadarul;

Să nu-mi afle cerul umbra

Nici să-mi ştie adevărul.



Iernii îi voi strânge vena

C-un fuior din firul lunii,

Să nu uiţi, deschide uşa,…

Plânge sufletul în noapte

Cât mai poate să îndure?

Prins în chingile trăirii

Pare tras prin roata lumii.



Iscodit, trădat şi singur,

Neiubit… dar ce-i iubirea

Când la capătul luminii

Nu te-aşteaptă veşnicia?



Răstignit pe crucea vieţii

Şi-nsetat de apă vie

E purtat de efemerul

Trup ce-şi lasă-n lut zidirea.    



Îşi va aştepta verdictul

Crunt sau dulce… cine-l ştie?

Pan’ atunci, la sânul lunii

Plânge-n leagănul…