se făcea că țineam în mâini
o poză cu domnul Mihai Șora
stând pe prispa unei bisericuțe din lemn
era vară în poză
și era dimineață
privirea lui
întâlni privirea mea
și-mi spuse
„ce înseamnă a visa ca în copilărie?
înseamnă a-ți lua visul în serios”
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Octombrie 9, 2017 la 9:00pm — 7 Comentarii
pe când eram copil
mi-am făcut ceas
cu dinții
pe încheietură
să văd cât timp mai e
până devin Om Mare
vă rog
era doar un joc
nu știam ce spun
dați-mi înapoi copilăria
n-am vrut să fac rău nimănui
dați-mi-L înapoi pe Dumnezeu
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Septembrie 30, 2017 la 10:30pm — 15 Comentarii
despre ochii albaștri
în care am naufragiat de bună voie
până ce pielea mi-a devenit fină
ca lemnul plutitor
despre femeia ce s-a vopsit
în culorile lunii
și s-a lăsat pradă
foamei lupilor mei
despre femeia care știa fiecare stea
după nume
orb fiind m-a sărutat pe frunte
de-atunci urc pe lumina ei
ca pe un munte
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Septembrie 18, 2017 la 10:40pm — 11 Comentarii
gustul vocii Tale
L-aș unge pe tăcerea mea
ca pe-o felie rotundă de soare
o lume întreagă moare de foame
ei nu vor să vrea
din cuvintele Tale
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Septembrie 11, 2017 la 4:00pm — 11 Comentarii
planeta unde toate formele de relief
mi-aduc aminte de tine
pământul cel bun
pe care gândurile mele au căzut
și-au prins rădăcini
pe Venus
nu se găsește nicio femeie
doar oglinzi
în care îți poți privi dorința
ca pe o mână întinsă ce îți dă drumul
bărcuță de hârtie
ce nu poate pluti mai mult de-o clipă
și dintr-odată te simți
insuportabil de singur
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la August 20, 2017 la 9:30pm — 12 Comentarii
mă vei găsi poate într-o zi
pe marginea unui gând de demult
(singurul care mi-a mai rămas)
eu nu voi fi acolo
dacă vrei
așează-te lângă mine
și așteaptă-mă...
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la August 11, 2017 la 11:00pm — 13 Comentarii
cum o cheamă
de unde vine
nu ştiu
niciodată nu spune nimic
închid ochii și o văd
degetele mele îi conturează formele în aer
(tatuaj pe pielea unui gând ascuns)
păşeşte atât de fin
mai grele-mi simt pleoapele
coboară încet în visul meu
ca într-o cadă cu apă fierbinte
de unde pleacă pe furiş
cu semnele iubirii
rochia ei cu flori de mac
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Iulie 16, 2017 la 9:38am — 11 Comentarii
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Iulie 5, 2017 la 4:08pm — 13 Comentarii
despre femeia cu părul lung și roșu
până la glezne
pe care am înfășurat-o printre degete
cu tot cu razele de soare
vată pe băț
ce ți se topește în gură
despre femeia cu ochi negri
cât tot întunericul ce venea în urma mea
fulger în noapte
care m-a iubit cât vedeam cu ochii
despre femeia care mă Vrea
cu V de la Velociraptor
atât de tăios
că-mi retează toate sforile
ce mă leagă de…
ContinuareAdăugat de Dolha Paul-Alexandru la Mai 29, 2017 la 12:00am — 11 Comentarii
ea trece prin fața mea și mă privește
și cam atât despre mine
nu e gând de până atunci să o înțeleagă
nu e cuvânt de până atunci să o cuprindă
Soare ce m-a topit într-un inel
prin care degetele ei au privit
lung-îndelung fiecare
orbindu-mă, adâncindu-mă
apoi a plecat
și dintr-odată mi-am amintit
că doare
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Mai 20, 2017 la 12:30am — 14 Comentarii
înfășurată în privirea mea
m-a întrebat:
ce zici? îmi vine bine?
privirea vecinilor mă cam strângea
prea mă vedeau copilă
așa că am dat-o jos
și am întins-o pe podea
blana unui vânat
ce mai poate doar
să-mi adulmece tălpile
privirea ta mă îmbracă în femeie
singurul costum de scafandru
cu care pot respira în lume
așa am venit până la tine
ochii trecătorilor s-au făcut trepte
mă ridicau mă…
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Mai 10, 2017 la 11:00pm — 10 Comentarii
despre femeia care s-a aruncat
în fața morții tatălui meu
cu riscul de a mă naște
despre femeia care și-a însemnat numele
în inima mea cu fier roșu
apoi m-a rugat să o uit
despre femeia care își prinde zilele de răsărit
așa cum ai prinde lemnul de un capăt
și-mi bate cu ele în poartă
încă bate
despre femeia care mai poate doar să se roage
pentru mine
și Dumnezeu o…
ContinuareAdăugat de Dolha Paul-Alexandru la Mai 4, 2017 la 7:30pm — 14 Comentarii
Câine am fost
ținut în lanț
toată lumea știa până unde se întinde lanțul
acolo se termina omul
și începea câinele
toată lumea mai puțin tu
omul nu se termină niciodată
credeai
mori de vânt vedeai ochii mei roșii
mori de vânt vedeai colții mei albi
„unde ești tu, cel care ești?”
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Aprilie 25, 2017 la 11:30pm — 11 Comentarii
înfigi unghiile în carne
și rupi din tine
să dai mâncare câinilor
care te citim
carnea ta
are gustul nopților nedormite
are gustul uitării de toate
curând nu ne vor mai sătura cuvintele
și vom veni după tine
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Aprilie 18, 2017 la 9:30pm — 10 Comentarii
ai intrat pe ușa librăriei
fără să știi că intri în viața mea
pantofii tăi aveau un șiret verde unul roz
și suna diferit când călcai tu și când călcam eu
și suna diferit când respirai tu și când respiram eu
ți-ai descoperit capul
și-ai așezat casca de biciclist pe brațul fotoliului
în cască ai deșertat
un pachet de biscuiți cu nucă de…
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Aprilie 10, 2017 la 12:02am — 11 Comentarii
stau cu orele să citesc poezii
de fapt asta face omul
când citește poezii
le probează să vadă cum îi vin
unele mă strâng
de
nu
mai
pot
să respir
altele mi-s prea largi
sau
prea lungi...
dar mai dau de câte una
de nu-mi mai încap în piele
de bucurie
parcă mă îmbrac cu sufletul omului
de-a scris-o
privirea îmi dispare undeva
înăuntrul…
ContinuareAdăugat de Dolha Paul-Alexandru la Martie 27, 2017 la 12:00am — 14 Comentarii
lucrez ca manechin 24/7
nu clipesc nu respir
nu mă mișc
nici măcar atunci când tanti Esty
mă dezbracă mă îmbracă
și mă pune înapoi în vitrină
oamenii se opresc mereu
în fața vitrinei
mulți nici nu mă văd
copiii îmi mai scot limba
îmi fac cu mâna
și mai este o bătrânică
vine din când în când
și îmi povestește despre Dumnezeu
Dumnezeu e ca o gură de aer
mi-a zis
nu-ți fie…
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Martie 21, 2017 la 11:36pm — 7 Comentarii
Tata are ochi albaștri
răsuflarea lui are ceva din briza mării
într-o noapte mi-am pus urechea
pe pieptul lui
și am auzit valurile
peste ani am aflat
că eu am fost
primul lui castel de nisip
pe care valurile l-au luat
și l-au dus departe
în larg
...
mai vine pe la mine…
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Martie 18, 2017 la 10:00am — 8 Comentarii
în spatele ultimului raft de cărți
am un borcan de compot
– încă mai miroase a caise –
plin cu nasturi rămași în urmă...
uneori dau borcanul jos
și mă uit la ei
ca la pozele din albumul copilăriei
nasturi de palton,
cu flori,
cu steme,
cu dragoni,
nasturi mici și albi de cămașă
de ți…
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Februarie 28, 2017 la 8:47pm — 6 Comentarii
când pășesc prin apă
tălpile-mi sunt aripi
și-mi vine așa
o sete de zbor
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Februarie 25, 2017 la 7:30pm — 6 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor