o cheamă Nicolaida
și citim împreună povești pentru copii
la radio
ieri a fost fata cea mică a împăratului roșu
și am trăit fericiți până la adânci bătrâneți

avea dreptate zmeul
frați de cruce
până m-oi îndrăgosti

e felul tău de-a mă privi

chiar și atunci când vorbim la telefon

 felul tău de-a-mi spune

„faci parte deja din viața mea

dar dacă te-aș privi în ochi

ți-aș cere un răspuns

iar tu nu ești pregătit să mi-l dai”

nu,

n-am să-ți spun numele

așa te-ar recunoaște

doar cei ce nu te cunosc deloc

poezia aceasta

este despre femeia

care a plecat în mijlocul concertului

așa cum amanta pleacă

de la înmormântare

și a plâns pe umărul primului om

 întâlnit

un cerșetor care și-a stins țigara

când a văzut-o venind

el și astăzi crede că poezia lui

a făcut-o să plângă

am văzut o scânteie
cum se rostogolea
pe pielea ta
și se făcea tot mai mare
am văzut 
cum se naște Soarele

îţi mişti mâinile

cu atâta graţie

pare că dai mereu la o parte

pânze de păianjen 

cu grijă să nu le tulburi

eram mic
citeam din Cartea cu jucării
a lui Arghezi
îi lipseau coperțile

le-am găsit abia mai târziu
când te-am văzut dansând
în rochia făcută din ele

prietenul meu

s-a dus pe urmele culorilor

cuvintele

nu l-au putut însoți 

și-au rămas cu mine

liniștea mâinilor lui

creioanele tocite

aleile infinite

au rămas cu mine

lumea mea

e incredibil de aproape

mai aproape decât atingerea

și decât vederea

la fel de aproape ca Dumnezeu

( sau la fel de departe

mi-ar spune cei care nu au pășit

niciodată

în lumea lor )



e ușor să-i recunoști



sunt zidurile reci

printre care te strecori



casele cu uși…

o femeie

intră pe poarta casei mele

neliniștea se strecoară în inimile cailor

câinele se sugrumă în lanț

ea

nu mă vede

trece prin sufletul meu

fără să verse o lacrimă

fără să se-ntrebe

dacă în casa aceea a trăit cineva

vreodată

înainte să o pună la pământ

Polina se înregistrează
citind povești
e felul ei de-a-mi spune
mi-e dor de tine
povești
pe care nu mi le-a trimis
niciodată

aseară
le-a ascultat prima oară
după mulți ani
și-a zis : și mie mi-e dor de tine,
Polina

ți-am repetat numele
până când sunetul lui
mi s-a dizolvat în creier
și nu mai pot rosti altceva
orice aș spune se aude numai tu tu tu
mi-e foame - tu
mi-e sete - tu
noapte bună, neața 
unde-mi sunt cheile
oare am scos pisica din cameră
tu 

cel mai greu e când tac
atunci simt că înnebunesc

din lumina chipului tău

ielele ar face ie de mireasă

și-ar fereca-o în lada cu zestre

a lui moș Gheorghe

din lumina chipului tău

copii ce nu cunosc binele și răul

ar zugrăvi taina ieslei

în care Dumnezeu a deschis ochii

creion roșu cu mină neagră

ascuțit cu cuțitul 

fără tine sunt neputincios

foaia mă înspăimântă

și mă înghite

ca o gaură albă

tu mă lipești cu fruntea de foaie

cu cerul de pământ

și apeși tot mai tare

până ce munții îmi străpung ochii

și foaia urlă cu vocea mea de zeu

- „m-am îndrăgostit nebunește de-o fată” -

ajuns la poarta cimitirului

am trecut dincolo 

era pe la orele 3 ale dimineții

doar vocea mea tulbura liniștea:

Hristos a înviat bubule

Hristos a înviat bună

Hristos a înviat nașule

Hristos a înviat unchiule

Hristos a înviat mătușă

Hristos a înviat Petrișor

Hristos a înviat tanti Mimi

Hristos a inviat…

îl înțeleg pe hoț
pentru că și eu fur

îl înțeleg pe mincinos
pentru că și eu mint

îl înțeleg pe criminal
pentru că și eu ucid

îl înțeleg pe trădător
pentru că și eu trădez

dar pe Tine
cum să Te pot înțelege, Doamne?

porumbeii și-au făcut și anul ăsta
cuib
deasupra ferestrei mele

de fiecare dată când treci
puii

își deschid gurile

de fiecare dată când treci
gândurile-mi zboară tot mai departe
în văzduhul pântecelui tău
în căutare de îngeri

dacă privirea mea ar avea mâini

tu mi-ai scăpa printre degete

ca o rază de soare

ce trece mai departe

prin fante

oare cum te-aș privi
dacă n-aș ști nimic
despre cum trebuie priviți oamenii

oare cum te-aș iubi
dacă n-aș ști nimic
despre cum trebuie iubită o femeie

ajuta-mă să uit
șterge-mă cu mâinile tale albe
cu gândurile tale albe
cu toată lumina ta
de tot întunericul

Ți-am sărutat mâinile

cu aceleași buze

cu care sărut 

Icoana