seara îşi dansa rondelul existenţial

dantelând arabescuri

karaoke în fosforescent de lună plină

maestrul de ceremonii

copleşit de cerinţe

şi dorinţe

îşi spăla faţa

în izvorul veşnicului început

foşnete de mătase ţiuiau în timpane

polka selecţiei

în unghere

lasere violete declamau afecţiuni

în codul morse

iar valsul aluneca pe inimi

combustibil insolit

pentru iernile lumii

atingându-se din…

copleşitoare căldură

soarele încărca pivniţele iernii din noi

cu verdele din alb

se revărsau poieni înflorate

pe îngustele poteci de timp

caruselul vieţii îşi aroga dreptul

de prim-solist pe destine

prinşi la mijloc

ne-am agăţat de lianele gândurilor albastre

în balans

ultimul salt ne-a aruncat împreună

pe ţărmul cu pietre

le-am strâns la piept

recunoscători

împărăţeam secunda noastră

pe margine de lume

ne…

seara trecută se cristaliza
în pliul simplului perfect
timp şi stare
exotică savoare
un hexagon cu terasa suspendată
cu indolente arome de cafea
versus buze coapte
cu rezonanţa dintre zâmbete şi priviri
cu tine închizând
spaţiul meu virtual
aruncându-mi simţurile
în sonata lunii
curgeam prin aer
m-ai luat de mână
zburându-mă la tine

plonjam în remember

unu şi încă unu

cu poeme în nisip

fără fard sau arhetip

ne-am trezit mână în mână

ghiocei sub plapuma vieţii

creşteam

vedeam

realizam

şi visam

un nor rebel ne tot dădea târcoale

în răcoare

trecuse pâcla

ruptă în franjuri de perdele

rebele

iar lumina tot creştea

încălzea

ne măsuram două lacrime

a mea

a ta

atunci ne-am udat iubirea cu timp

paşaport pentru doi

în…

Răsfrânge-mă în tine,

Minunea zilei mele,

Îmbată-mă de bine,

Fereşte-mă de rele,

Şi-mi ţine noaptea vie

Alunecând prin seară,

Din drum, mai fă o vrie,

Iubeşte-mă, să doară!

Răstălmăceşte dorul

De-a noastră primă clipă,

Când Cupidon-Amorul

Ne-a săgetat în pripă…

Şi-mi dă acea privire

Să ţi-o păstrez în suflet,

Când fluturi, în neştire,

Valsau prin zări de umblet!

Răsluminează ternul

Cu stele…

Impresionat de trista realitate în care trăiesc mulţi copii, visând, sperând la o lume mai bună:

În oriunde triste locuri,

înfruntând perfide focuri,

frânte aripi de copil

- de un crud, hain destin -

ţipă-n aer cu durere

dor de viaţă, zbor senin…

Rogu-te, tu, vânt din Soare,

cată aripa ce doare,

mângâind-o, fă-o bine,

redă-i zborul către tine,

dă-i din majestatea Lunii

planând lin pe somnul lumii,

ocroteşte-o de…

Mă privesc “în oglindă”

săgetându-mi clipele

cu lasere albastre.

Clipele mele cu tine,

îngheţându-le, conservându-le,

depozitându-le într-un seif

din banca sufletului meu…

Răzbate susur de şoapte-ntre noi,

şi din cascade de dorinţe, curg ploi.

Speranţe de-mpliniri, inimi străbat,

căldură de-amor, împrejuru-mi constat.

Te invit apoi, electrizat, extaziat,

în spaţiul atemporal astfel creat!

Acolo unde este un singur…

Un singur ochi

creştin şi mare

răsare din ocean

privind în zare

şi îndrumând

un Magellan

Un sân fierbinte

plin de sevă

creşte din ploaie

în pădure

alternativă carnivoră

la fructe cu odor

de mure

Un chip angelic

pe un munte

născut din piatră

se înmoaie

privind la cer…

şi într-o clipă

lacrimi de îngeri cad,

a ploaie

Un corp imberb

soarbe nectare

din emanări

de…

motivul era cafeaua
discutam orice
apoi tăceam
sorbindu-ne
între caimac şi zaţ

arome de cuvinte
priviri
luări-aminte

mereu cafea
mereu fierbinte

ploua
ace de aer sfâşiau norii
furtuni spontane provocând
sămânţă din iubire săgeta piatra
creştea căldura în fisuri înrourate
lacrima fixa rădăcini
origine de verticalitate
diversitate
de profunzimi
tulpina se îndrăgostise
braţe de vestale
mângâiau fin văzduhul
se desăvârşea fructul
frunze miriade se năşteau
creşteau
cădeau succesiv
plapumă pentru viul de mâine
am îngenungheat
sărutând pământul

împărţeam vremurile noastre
ultima clipă cântărea tone de durere
furasem fiecare startul
ofeream buchetul meu de timp
oprindu-mi virgula secundelor
foc bengal repetitiv
prim-solist pe scena vieţii

doar prima secvenţă
plonjase rebelă
suicidal
în inimi virgine
tristă entitate cu dublă cetăţenie
rătăcită în no man`s landul
liniei maginot

i-am trimis fulgerul albastru
eliberând-o în noi
fisură în timp

Ne întâlnim într-un frumos crepuscul,

Deşi eu te cunosc, timid, de-o viaţă,

Din prea trecuta verde dimineaţă

Cu primii paşi, primul avans minuscul…

În fiecare an, după o vară,

Paletă fină de culori pastel

Picta senin pe sufletu-mi rebel

O altă noţiune despre seară.

Galeş zâmbeau în ramuri fructe coapte,

Nectar se revărsa dinspre podgorii,

Empatizând, un vals dansau şi norii,

Când pe alei de vise,…

Intrasem întâmplător pe aceeaşi uşă

în microuniversul alfa,

petale potrivite din irişi de iubire.

O fantă de lumină căzuse pe noi

rătăcindu-ne o scânteie…

Zâmbind, ai cules-o, furişând-o delicat

în sertarul cu vise,

apoi mi-ai oferit un bilet,

gaj de bună-credinţă…

Urcam în copacul-casă,

strângând febril un boţ de hârtie,

mirosea a iarbă, a fragi-de-câmp

şi a pădure.

Desfăceam uşor lăcaşul…

m-am întâlnit cu mine

chit că nu-mi convine

trecuse ceva timp gândeam

de când noi nu ne vorbeam

venisem fiecare

la confruntare

cu armata lui de vise

de obiective-atinse

eu veneam cu o iubire

minele-mi dădea de ştire

că iubea la infinit

că aşteaptă ce-a dorit

îi spuneam că am ce pot

pentru altul nu socot

cât ar vrea şi ce cuprinde

detaşat de luări-aminte

copleşit…

astăzi

sărutul tău pe umărul stâng

mi-a crescut verde în grădina inimii

într-un ciripit asurzitor

m-am apărat

întinzând braţele a chemare spre cerul viselor

lavă de căldură curgea

din muntele de alb al clipei

încremenite de frunza sufletului

picurându-mă violet

pe colină

un foc sângeriu cuprindea zarea

mai jos

din lacul de speranţe

o luminiţă timidă îşi exersa

surâsul rotund…

Să fur secunda unui răsărit,

Dar câtă lume e deja în ea,

Câţi nu şi-au anunţat apoi, vădit,

Dorinţa de-a plăti, spre-a o avea…

Am închis ochii, urmărind mental

O rază, ce creştea timid din mare

Şi am simţit în sufletu-mi, spontan,

Căldura dimineţii unui soare,

M-am rezemat pe puntea unui gând

Şi-am savurat secunda, pe-ndelete,

Multiplicând-o-n ani, ce pe pământ

Uşor depune-un fin argint în…

mă doare lacrima ta uitată în mine

la randevuul de adio când

neatent în intervalul de abandon

pierdeam privirea mea albastră

lipită furişat pe inima ta

ne-om regăsi cumva

preţ de-o secundă

o secundă cât o lume

continuând să ne devorăm iubirea

cu foamea fructului oprit

ne-om odihni veşnic nesătui

aşteptând următoarea înfruntare

doar sufletele se mai războiau

pentru întâietate

în mintea noastră…

Se instalase toamna în grădină

Ploaie de lacrimi picurând din plete

Udând ici-colo rădăcini concrete,

Prinos de hrană pentru ce-o să vină…

O simfonie de culori, din frunze,

Un vânt de geniu rece dirijează

Şi levitând seminţe, le plantează

În sol matern, aplaudat de muze.

Un greier trist, oftând iubita vară,

Îngrijorat de iarnă, se produce;

Va apela din nou, ca să se culce,

La o furnică… şi…

Comensurări albastre  în spaţiul sideral,

Cenzurizează viaţă pe un tărâm ales.

Concupiscent, saturnic  într-un crâmpei astral,

Centurioni telurici invocă un proces:

Captează interesul mulţimilor novice

Contând pe divergenţa reală de idei.

Catastrofal, balanţa nu pot decât să strice,

Catadixind că-i logic de a conduce ei.

Cameleonic sapă în suflete înfrânte,

Construcţii din durere  realizând…

În castelul bântuit de patimile mele,

Călcând pe cioburi din iubiri trecute,

Mă plimb visând pe holurile mute

Şi surde deopotrivă la paşi căzuţi pe ele…

Perfid, printr-o firidă, pătrunde şuierând

Prin cenuşiul rece ce totu-n jur cuprinde,

Un profitor al vieţii… şi mâna vreau a-ntinde,

Iar el, rânjind, transformă toţi anii mei în vânt!

Înfiorat de timpul ce m-a ajuns din urmă,

M-aplec s-adun risipa ce-n drumu-mi…