sau pot să îţi amăgesc în fiecare zi greierii

arătându-le în oglinda  promisiunilor

chitarele ce se odihnesc visătoare

sub frunze de cuvânt

pot să ţes intrigi albastre

în pânze de păianjen

şi să te fac să-mi confunzi verile

învelite-n maci singuratici

cu libelule de gând

pot să îmi pun masca iertării

şi să-ţi zâmbesc înc-o dată

cu furtuna în palme

printre zăbrele de…

Ţi-aş mai vorbi şi-ntre cuvinte nude

Aş strecura şi-o veste clandestină:

Aşteaptă-te ca ploaia să îţi ude

Umbra grădinii, stoarsă de lumină

Căci stropii de-amăgiri se-adună iară

În sfera gândurilor, anodină

Şi pun la cale-o ropotă amară

Pe caldarâm de  gânduri ce dezbină

Ţinteşti prea sus…Pe-a crezului redută

Să prinzi tiroliana de răbdare

Să traversezi  o lume dispărută

Şi regăsită într-un zbor de…

ştiu că tu simţeai că era acolo

undeva

adânc îngropată în lutul blestemului

scânteia aceea rebelă

care să aprindă lumea îngerilor de porţelan

pe geana luminii

cu încă o pedeapsă

şi asta poate pentru că în inconştienţa mea

le boicotasem zborul

pusesem rugină pe timp

în încercări inutile le franjurasem  aripile

şi nu

de luni până duminică seara

nici acum nu-s pregătită de…

o să dezleg misterul acestei şarade

pusă pe tapetul zilei

de adevăruri dureroase

şeherezada ştie prea bine

cum se deapănă poveştile

şi-n care sens

să lase să curgă misterul

pentru ca vraja să continue

la nesfârşit

şi nu voi ajunge niciodată

în colivia de aur

a vreunui şah cu orgoliul în palme

nu m-am bazat niciodată pe alţii

mi-am folosit doar braţele…

Se creponează liniştile toate…

Azi, în cuvinte, nu-mi zăresc lumina.

Răbdarea ta e-acum pe terminate.

E vremea de relaş? Să trag cortina?

În cufere de fier adun tăcerea

Şi mai dezmierd o oază de rutină.

Îmi demontez albastrul şi-adierea

Şi-n  stări răstorn o nostalgie fină

C-am răvăşit poveşti prea demodate

Şi-am scos în faţă numai anodina…

Se creponează liniştile…Toate?

E vremea despărţirii? Sting…

creionul viselor

mi-a schiţat zâmbet

şi linişte fără riduri

păream o vară melancolică

ce-şi aştepta cireşii

să se pârguiască

la o - nsemnată cotitură de gând

păsări măiestre

ţâşneau din ochii mei

nerăbdători să te ştie

vânam răsărituri

între două tăceri

te-mbrăcam în cuvinte-nflorite

mi-erai şi târziu

şi etern

şi aproape

dar şi prea…