…Roxanei

plămădită din lut de duminică

n-am timp şi nici chef

să muşc din mărul renunţărilor

şi să arunc seminţele de înalt

la voia întâmplării

curbura zicerilor

încă se pliază pe zbor

în contratimp cu mustrările toamnei

o brumă de încredere şi-un suflu blând

îmi îmbracă tăcerile

nici  furcile caudine

rezemate de iadul…

ai putea să-ţi închipui

că dispariţia mea din poveste

s-ar putea datora câmpurilor energetice fluctuante

ce s-au pus de-a curmezişul emoţiilor

şi că am cedat la primul impuls

care a răvăşit certitudinile

şi mi-a lăsat la alegere

antagonice drumuri spre o altă lumină

dar nu de tine îmi ascund clişeele

şi nu-mi îngrop în repaus reperele

doar ca să scap de convenţii

ramurile nevrotice îşi tratează…

ca un torent de închipuire

în şabloanele abstracte din relieful mimei

oferi upgrade-uri gratuite

stărilor de fapt

ce nu implică responsabilităţi

în acolade drepte

redefineşti încrâncenarea furtunilor

asezonând fulgere de cuvânt

acolo unde ivoriul ascunde-n depresii

nesiguranţă şi tunet

şi prinzi în corzi nebunii ce-şi lasă reginele libere

conştient de eficacitatea mutărilor

din penumbra…

dar nici nu ţin cu tot dinadinsul

să-mi amestec sideful

în tuşele îngroşate ale altor poveşti

ca să remodelez graniţe

şi să-mi aşez şabloanele ştiinţelor exacte

exacerbate de simţuri năstruşnice

asupra singurei ţări ne-vasale

din vecinătatea cuvintelor

ce nu catadicseşte să-mi încredinţeze secretele

nu trag concluzii pripite

şi-mi cântăresc raiul si iadul din curbura întâmplării

cu aceeaşi unitate de…

cealaltă doar bănuieşte

ce se ascunde dincolo de lumina frappé

a gândurilor tale

câte alternative pot avea culorile

să se amestece în reflexii de nod

sau tuşe de subînţeles

pe aceeaşi pânză albastră

de-mprumut

emoţii stilizate

faimoase fonturi în memoria verii

şi…peste tot zâmbete

amândouă vor să definească înaltul

cu trecerea ta

prin raiul ştiut

Adorm pe-un pat de ferigi… În lumină

Se îmbăiază cerul altei veri

Visez că-n pumni ţin apă cristalină

Şi beau izvorul tău de mângâieri

Privirea ta-mblânzeşte adevărul

Zăpezi de vorbe ning din zori în zori

Cât fluturi albi spre linişti îşi iau zborul

Şi duc pe aripi pulberea din flori

Seminţele de râs, în lutul firii

Ne încolţesc pe rând! Printre culori

În paşi mărunţi prind dansul fericirii

Şi…

Mi-e teamă...Să-ţi dezvălui adevărul?

Şi-aşa mă vezi într-o altă lumină

Am vrut schimbare şi mi-am tăiat părul

Puterea-mi e de-un timp doar o ruină.

Mă recunoaşte lumea…La paradă,

Văd degetele îndreptându-se spre mine.

Rumori desculţe-mi spun: viaţa e fadă

Dacă-i ţii zboru-ascuns printre rutine!

Şi mă-nchistez…În braţe ţin tăcerea

Şi-i leagăn tremurul uşor de pleoape.

În paşi grăbiţi pun drumul şi…