oare în ce zi, lună, an, 

steaua mea, călătorind

prin galaxii nenumite, 

a întâlnit o altă stea,

mocnind fără nicio țintă, 

și prin ce gând, 

îndemn misterios, au deraiat

într-o neasemuită …

eu îți port cămășile albe

tu îmi probezi carnea

cusută cu ață roșie

și pielea…

- Au înflorit copacii, iubite!
alb-roze extaze emanând
din trupuri primăvăratice.  

- Au înflorit copacii, iubito!
îți voi așterne pe buze mănunchiuri 
de emoții însămânțate 
în solul promisiunilor fertile
închide doar ochii iar inima 
deflorată de privirea-mi solară
las-o să inspire iubirea
germinând în firele de iarbă.