timpul nevertebrat
cefalopod flămând
şi-a pierdut secundele
în cripta iubirii
căţărat pe umeri
dă jos stratul aluvionar
al emoţiei
stăpân pe cuget
lasă lacrimile în lungile protocoale
să spele înverşunarea meselor întinse
neodihna cuvintelor
albastră înscenare a toamnei

Luna
zbătându-se în pleoapa nopții
ca o pasăre pe jumătate dezbrăcată
iubește brațul vânătorului
pe jumătate om
ce părăsește pădurea
pentru jumătate
de noapte

cu fiecare cuvânt
îl las pe unu lângă doi
într-o înșiruire logică
în care cineva trage de mânecă
pe altcineva
drumul paralel al dreptelor se prelungește
vegheat cu virgule
cifră lângă cifră
în pas de cadril
zbor neîntrerupt
un simplu semn poate să aducă egalitatea
să le numească litere ale altor dimineţi

Găsesc timpul
să dezbrac tristețea de pe umeri
să o întind asemeni unei haine
pe speteaza scaunului
să îndrept tacticos şi ultima
cută a gândului
să visez un cer înalt
şi o toamnă cu alămuri
la marginea plantației
de tutun
pe care o însemn cu numele
tău poezie

i-am zis pietrei piatrã şi ea a tãcut
pãdurii i-am dat cerul şi ea s-a înãlţat pânã la el
îngerului cu aripa ruptã i-am cerut sã-mi stea pe umeri
şi el mi-a dat lacrima sa
vântului i-am cerut glasul iar el a râs
ploii i-am cerut sã-mi spele picioarele
ea s-a colorat cu pãcatele mele
apoi a râs,a plâns pentru timpul nãscut orb

amestecul de galben cu verde
nu naște zei
insula târzie a primăverii
este noua descoperire
a ploii
lacrima se pierde
ascunsă sub lespezi de priviri
astăzi va înflori salcâmul
ca semn al eternității
în rodul proaspăt al verii