cât de frig îmi era lângă tine

când ardeam și-ți vedeam ochii goi!

mi-era rău... dar atâta de bine!

din atât de departe de mine

căutam să te-aduc înapoi...

cât de frig îți era lângă mine

de-mi cereai să te las să trăiești!

altceva să-ți fi dat, oare cine?

fiori mai adânci omenești?

cât de frig ne era împreună

sfâșiați de dorințe șuvoi!

dureros împletite mai sună

glasul meu, glasul tău, între…

mergeam pe cărăruie orbecăind prin noapte

mai tresăreau în mine și plânsete și șoapte

călcam pe lutul rece cu talpa numai spini

lătrau la mine câinii uitaților vecini...

mă-ndepărtam de casă cu fiecare pas

pe drumul fără capăt și fără de popas

mergeam sub cerul nopții departe de pereți

lătrau la mine câinii tăcuților drumeți...

când în orașul mare tot singur am intrat

nici inimă, nici poartă deschisă n-am aflat

mergeam cântând un…

sunt scris pe toate părțile

de tot ce-a ajuns să mă vadă

gol și alb cum eram...

m-am umplut de semne și culori!

pe ființa mea fragilă și pură

lumea-și încearcă veșmintele...

pe mine lucrurile lumii toate

și-au scrijelit leatul și numele

ca pe-un perete cu varul căzut

turn bătut de-anotimpuri

turn cu iedera arsă...

atunci când în zori

un frig lichid mă biruie

aș vrea să îmbrac numele

și poemul tău…

lucrez de mult la un chip

de aurie ceară...

blând și duios

ca păianjenul țes

cu fire de lună

păr de fecioară...

de ce mă-nchid în casă

cu visul meu de ceară?

mă-ntrebi de-atâtea ori

când chipuri de flori

vibrând ca libelule

se rotesc în juru-mi...

dar ele sunt lujere ce cad

la prima brumă de toamnă!

prin ochiul meu alungit

de-un dor de departe

coboară în mine adânc

chipul subțire eteric

sculptat în…

în seara asta, iubito

cum dorești, așa am să fiu!

tristețea din ochi mi-am gonit-o

vesel voi fi și hazliu!

cu gura la urechi am să râd

și-am să-i fac și pe ceilalți să râdă

nimeni să nu mai spuie că-s hâd

și Morții să-i uit fața hâdă

dacă spui tu am să fiu

o gazdă cum nu s-a văzut

să joc în public mai știu

o comedie de necrezut!

toți au să-mi laude-n veci

spiritul și umorul sportiv…

lângă trenul tău ca o veche armură

ne trecem o șoaptă din gură în gură

căldura ta - până aici risipită -

în palmele mele se-adună grăbită

în palmele mele arse palpită

visele noastre - albe monede -

(preț de uitare, de-aș putea crede)

durerea ghemuită rămasă în gară

mai arde stins ca un muc de țigară...

cu albele monede strânse-ntr-o mână

nu pot să-mi cumpăr un ”noapte bună”

pe drumul pustiu al…

amețitoare pustie!

nopțile n-au calendar

suflet-ogar, te îmbie

în noapte zarea de jar

vise sunt oare, pe șine

trenuri cu trup de femeie?

glasul se duce?... ori vine?

ori păr de fecioară scânteie?

cu botul în spuza tăcerii

năluca adulmeci aproape

te-nșeală când aripa serii

când scâncet de ape...

ogarul meu de pripas

vânătoarea nu știe că nu-i

asudare mai mult de un ceas

și-apoi nimic,…

umbre adânci, uneori pâlpâiri

în noapte gasteropode

focuri ca suliți, tainice iviri

jelanii ca extatice ode...

molcom alungă umbre din geam

mâna ce-a rupt crinoline

umbra prelungă eu însumi eram

și mâna m-alungă pe mine...

toate pâraiele roșu clipesc

melcii prin ierburi asudă

umbră cu toate-n ascuns mă-nfrățesc

umbră zdrențuită și udă...

bat fără sunet pereții zbârciți

recele-n toate e rege!

născuți de…