de-aș ști că voi muri mâine în zori

n-aș mai dormi nici o clipă la noapte

ți-aș umple casa toată cu flori

și n-aș mai rosti decât de dragoste șoapte

ți-aș scrie cu lacrimi o noapte întreagă

cât regret toate clipele departe de tine

în care nu ți-am spus cât mi-ești de dragă

și-n care nu ți-am dat nici o parte din mine

de-aș ști că voi muri mâine în zori

m-aș ruga pentru ochii tăi triști și curați

în…

iubește-mă, străino, fără teamă!

acum, înainte de ultima vamă...

nu mă privi ca din alt veac, din alt loc

noi doi suntem făcuți din același foc...

nu ești tânără, nu sunt bătrân

nu ești o zeiță, nu sunt un păgân

sunt doar cu câteva clipe înaintea ta

întinde mâinile... și vei vedea!

apropie-ți obrazul de obrazul meu

vezi? e-aceeași boare caldă de alizeu

hai să ne prindem în același…

tot mai rar ni se-mpreună pașii

și palmele-ostenite-n rugăciune

tot mai singuri cărăm pe sub stele

fărâma de lumină din tăciune…

tot mai rar ne pâlpâie gândul

în ochii aplecați peste tăceri

tot mai rece se prelinge prezentul

pe-obrazul bucuriilor de ieri…

tot mai rar ni se aude glasul

când viața ne face complici

am vrea să fim copii, dar ne trădează obrazul

și sufletul brăzdat de cicatrici…

nu cred c-a fost nimic adevărat
din ce-am pierdut... din tot ce-am câștigat
tot mai înalț castele de nisip
dar valul șterge tot ce înfirip

din ce-am știut... nimic n-a folosit
din ce-am crezut... nimic adeverit
de mi-a fost scris ceva acolo sus
ori s-o fi șters... ori n-am citit de-ajuns

să te mai port pe brațe

mi-e tot mai mult un chin

nu știu de ce devin

pe zi ce trece mai longilin

mai subțiratic și mai fragil

semăn tot mai mult a copil...

mă tem tot mai mult de cai

mi-e tot mai greu să ridic un pai

devin cu timpul mai blând ca o fată

și nici nu mai am ca altădată

dorințe barbare de-a valma

n-aș mai crăpa piatra cu palma

n-aș mai frământa cu brațele marea

n-aș mai rupe cu plăcere floarea

nici…

pe pământ a trecut înfioratul aprilie

melcii pe pajiști au ieșit din cochilie

a trecut cocorul peste grâul meu verde

prin mine o primăvară grăbită se pierde

în mâluri s-au prăsit insecte și pești

cu rouă se adapă ochii mei lumești

s-a-mbrăcat în verde mătase și balta

ca lumea ce s-a dus nu va mai fi alta

soarele s-a dus și s-a pierdut în abis

de soare m-am prins ca o floare de-un vis

aprilie a trecut... așa cum am…