Plânge aurora înspinată,

cu lacrimi uriaşe de foc…

Sub coama Leului trudit,

sicriul bobului de mac…

sclavul supus zicerii:

Eşti prea mic,

pentru-a simţi moartea spicului de grâu!

Încă mai port leşul mortului sub ceafă

şi văd ca prin ceaţă deasă…

până dincolo de capete

pe tâmpla sculptată

ca un rai de zăpadă

braţele altarelor se deschid

mângâieri crestate de luceferi magi

printre jumătăţi de umbre înveşnicite

de ridurile ultimului curcubeu

o altă transfigurare

în trupul de fecioară

aripa ce defineşte…

şi vidul are oaza lui de linişte

pe marginea legată de necapăt

în coaja dimensiunii

 în chezăşia scindată

sub ţărâna crinului alb

cu dublurile din podul orelor

şi orbita inelată se-ncape în genune

pe însemnele corăbiilor scufundate

şi…

sunt udă

şi cerul aproape tăcut

îmi prosferiseşte un semn de iubire

străbat neînţelesul stării

şi mă-ndărăt în mugurii lucidităţii

dorul de forma farmecului înşirat

pe culme fragilă

îmi dărâmă acoperişul

cu degetele înlănţuite de…

o doză de gri

însemnul amorţirii

ca să-ţi pot rosti numele străfulgerat

graţia celor trei zeităţi

se vor aduna tristeţile într-un răcnet bătrân

înghiţit de malul surpat al suferinţei

astrele şi întunericul ochilor închişi

rumegă…

nu mai sunt fiinţa dreaptă

sunt pădurea uscată

dumnezeirea mucegai

atunci când rup înţelegerea cu moartea

cinci zile şi cinci nopţi

nu mai călătoresc

o haimana în exersare

mă scap de mine de trei ori

şi de fiecare dată mă tem de

utopia devenirii…

Din eroare, voi deveni un tip de credincios

împărtăşit cu o bucată de jar stins în zeamă de ceapă.

Vă voi explica cum e cu pierderea de sine…

Jertfelnica imagine la ore de răgaz nelocuite.

Nu-mi va fi teamă de necunoscutul marginalizării…

Voi dărui aceste gânduri urmelor imperiale,

iar mâna de pământ ars

va fi întinsă de-a curmezişul reuşitelor voastre.

Flămând eronat, omul biciuit de depărtare…

a despărţirii vină, va asista personal

la…

călăi ai cetăţii

otrăvesc urletul gleznelor căzute

camuflaţi

în cuibul gândului

dezbat problema sărurilor

aici nu vor birui

în faţa învăţăturii rămân reptile

au tot ciopârţit fundalul sunetelor

puse în cerc de efemere anotimpuri

şi tot nu s-au…

dacă ieri îţi repetai absenţa

în toamna asta nu-ţi mai reculeg vina

îţi las desprinderea de trunchi liberă

acoperă-ţi truda cu iarba cerului

nu-ţi cerşi drumul

dorinţe înnoptate  vor purta necunoscute urme

vezi câtă spaimă-i în neliniştea lumii

un zeu nu are…

văd un mâine într-o amiaza necoaptă

o aglomerare de orgolii globulare

parcă ar întinde plasa cavalerilor spânzuraţi 

de palmele pătate

îmi pătrund orgastic în creier resemnarea

aşa a fost scris

dar de cele mai multe ori

am nevoie de un oraş cu străzile netede

şi de acei îngeri dezertaţi

din toate lumile robotice

la…

de câte ori mă cert cu timpul

se-ntorc nisipuri în clepsidră

ah

îmbătrânesc misterios

odată cu ochiul de apă

priveşte copile

norul acela cu trenă

e umbra destinului meu

râu de sânge în curcubeul

tăcerilor…

hei

mai lasă-mă în cinstea mea de prunc nealăptat

nu-mi tranşa carnea iluziilor cu nonşalanţă

aruncă-mă pe malul celălalt

nici în măr nu mă mai pot privi

îmi cunosc scorojitul tipar

şi nu am pretenţii de regină

omule

legătura dintre înţeles

şi ciripit este în verso

în ascuţite paloşe

mă păsăresc

dând din aripi ca un pescăruş

pe cȃnd orbecăiala ta mă…

am sosit

iubite

prin cerneala verde-a primăverii tale

nu că aş fi găsit semnul lăsat de tine

am ştiut că-l vei lăsa

am intrat pe uşa gândului tău

sunt eu

iubirea şoptită numai în limba inimii tale

închisă…

Se ivea doar urma suflului greu

cât un veac năruit.

Petalele crinilor albi

se scuturau amintind de nopţi înstelate.

Le aduna din priviri

împletindu-le-n ramă căruntă

când o singură stea

s-a ascuns tremurând lângă el.…

Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire,

căci am băut absintul din cupa despărţirii.

Şi încă sunt puternic, acelaşi derbedeu,

ce-l ştii de când, părinte, n-ai somn de răul meu.



Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă

şi-orfan de dragoste curată n-am rămas,

caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială

iar restu' nu-i al tău ci alor cei ce-nşeală.



Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată,

de vraja amagirii...…

Spre uimirea peretelui,

culorile pictau o icoană

cât întinderea gândului.

Adunate în taină

privirile ţinteau diversitatea:

o naştere infimă

patronată de mii de culori.



La moarte, …

Pe scara ce-nchide simţiri la subsol,

în doi, sfâşiaţi de-a târziului gheară,

depănăm visători al căderii ocol,

ne-adăpăm dintr-o clipă pedepsită să moară.



Mai asculţi acel cântec în surdină răsfrânt!?

Cum se poate să cazi în eternă paloare?

Mai simţi pulsul zării însângerat de adânc,

cu umede stări în smalţ de uitare?...



Mai ştii câte urme lăsat-ai stingher,

pe trupul meu fin, pe-o linişte-a mea?

În clipa durerii cu…

Nu-mi visează picioarele

Să le potrivesc de sus.

Numai pagâne cercuri desfac muguri.



Soldaţi pentru drumuri,

Oase neîngrijite,

Deosebind fiecare

Călătorii ostenite.



Nu-mi visează picioarele

Iar aripi nu-mi cresc.…

Să trec prin mine mai întâi?!

Dar drumul e surpat;

Aud Ecoul clopotelor:

Îmi plâng plecarea...



Primul indicator,

Călcâi de litere preconcepute;

Pasul racului,

În ritmul drumului meu.



Indicatorul…

M-ai găsit,

retrăgându-mă-n celălalt eu...

de unde adunam gânduri fir…