In vasul acesta rustic,

pictat cu vechi motive

cenusa patimilor

e intesata cu mine explozive.

Ai grija exploratorule,

iubirea e inca o mina activa!

Cuvântul,
un gând ţâşnind din pământ,
o umbră înfăşurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaş.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund şi amăgitor,
lacrima îl ştie
din aripa idealului de stea
luminând universul!

Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
şi ardem ca nişte torţe în luptă.

Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.

Nu se mai aude suspinul, ci numai hohotul ploii.
Eu tot mai cred, că purtaţi de vântul sălbatic,
norii se izbesc hrănind pământul.

De e fluture

în zbor

tot ca dorul călător,…

Soarele mă împresoară şi cu inima-mi vioară

iată, aripile-ntind zările să le cuprind!

Cu iubire şi speranţă, şi cu multă cutezanţă,

cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!

Din zori până-n asfinţit ochii lui m-au însoţit.

Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.…

Ne aflam în Peşti
Şi ,,cât ai zice peşte’’
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.

Pe drum,…

un ochi pe faţă
un ochi pe dos, mereu,
haina timpului.

toamna ruginie,
lumină rece, pe drum
bătătorit

mângâierea ta,
crestele munţilor
în plecăciune.

depărtările,
inimă călătoare,
clipă fugară.

bântuit de furtuni,
suflet-poezie,
fulger în dar.

ciocârlie-tril,
dimineaţă de vară,
muntele-cântec.

pârtie de brazi,
verdele suind voios
vârfuri amare.

M-a primit la pieptul ei, pădurea

Şi pe umeri, păsări mii mi-a pus.

Luminiş mi-a strecurat în…

Prin piaţa lumii tumultoasă,

În costum de floare-aleasă

Zâmbesc oricui, fără de teamă

Jubilând, de bună seamă!



E-un carnaval, cu flori şi îngeri,

Cu măşti hidoase, desuete,

În care, suflete, tu sângeri

De se aruncă-n flori cu pietre!



Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,

Când după inima-i trăieşte:

O floare, va rămâne-n piaţă,

Femeia mândră ce…

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

Ce tristă e lumea în care trăieşti

Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,

Când soarele arde şi ultima frunză

Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!



Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere

De nici nu mai ştii cum e gustul de miere!

Şi-albina tot cată nectarul în floare

Cum cată lumina frumosul în zare!…

Lui Fănuş Neagu


Când ,, te citesc,, îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.

Când ,, te citesc,, îţi văd privirea!