Am vrea prea mult din viața lumii

Ca să refacem viața noastră...

Ne-au dat prea mult din ei străbunii –

Un chip deștept și-o lege proastă.

Din împrumut o să întoarcem –

Din nemurire câte-o moarte.

Ca viața noastră s-o refacem –

Vom mistui din altă parte...

*  *  *

Am cere nepermis de multe –

De la hazard, sau univers,

Dar ale noastre voci uscate

N-au pentru asta…

Exist

Într-un vis de străină,

Pe-un nor de rugină...

Cramponat

Într-o dorință de viață

Cu aromă de greață...

Însingurat

Între ideile fine

Și minciuna de sine...

În zi – e-o caldă strălucire...

În vânt – e-o veștedă splendoare...

În cer – s-a ofilit o floare...

Și-oftează fin o despărțire...

*  *  *

Se-aud foșniri îngândurate.

Cad frunze dulci din miez de soare.

Sub pasul tău s-or frânge oare?

Și-or suspina – însângerate?

Se-mput recoltele iubirii,

Miros dulceag a-nsingurare...

Mirosul lor simți-vei oare?

Al nenăscării –…