Aștept

Deziluzii străine,

Față-n față cu mine...

Pierdut

Între gânduri deșarte

Și filosofii înalte...

Singur

Cu-n dezgust și o vină

Încâlcită-n lumină...

Născut fără de culpă, însă împins în vină;

Stricat de suferință, bolnav după iubire;

Mă-nvârt într-o spirală, de mine ce-i străină;

Și caut ba răsplata, ba o despăgubire...

Orfan de nemurire și vitreg omenirii,

Împart cu ea păcatul și-ncerc de-a mă căi.

Dar dincolo căinței e-absurdul răzvrătirii –

E lepra fericirii și greața de-a trăi...

*  *  *

Cu ce se umple golul cât Dumnezeu de mare?

Ce cauză…

În lumea din ambră, eternul apus

Lăcrima cu petale din milă.

Si-un zâmbet purta – ca de copilă –

Zephyr-ul* venit de la polul opus.

Era un cer veșted, cu norii căprui,

Peste o mare de foi necitite.

Cuiva îi stăteau în păr încâlcite –

Pagini din scoarță, dedicate nicicui...

*  *  *

Acum mă gândesc la candida lume...

Dar totu-i în ceață, și totu-i uitat.

Acum Boreas* bate și-apusul s-a…