Demònul fericirii a murit,

Dar leșul său nu vrea să putrezească.

De-atâtea rosturi goale mântuit

Îl văd zâmbind; și-un veac o să zâmbească.

Cu zgomot a căzut o umbră sură

Pe stârvul unui demon fericit.

De ce-a rămas în mine-atâta ură?

De ce în demon ura a murit?

Gândesc ce nu cuprind în întrebare;

Și-ntreb ce nu cuprind întru gândire...

Peste cadavru amintiri au prins să zboare,

Din răni a prins…

E noapte afară, și-i ceață, și-i somn,

Orologiul doarme și acele-i dorm.

Doar căile albe din ‘nalt mai șoptesc

Și ochii cei negri în gol strălucesc.

Pulberea vremii muiată-n tăcere

Așterne în vise praful de stele.

Plâng ninsele-i raze, și veacul s-a stins,

Și ochii căprui lucesc neatins,

Tânguind cu durere depărtarea de stele

În stearpa rotire a unei vieți efemere,

Ce-aspiră spre taina lipsită de…

Nu m-aștepta la pragul nostalgiei,

Și nu te-ncrede-n slaba mea natură.

Tot ce-a fost slab am ars demult în ură,

Iar restu-am pus în scrinul poeziei...

Nu mă chema în vechile ruine,

Căderea mi-a închis în ele-ntrarea...

Decât un fals, mai bună-i separarea

De tot ce-a fost cândva una cu mine.  

Nu mai spera să-mi reînvii credința,

N-are avânt iubirea de păgân...

Decât să zbor, prefer să mai…

Hai să tăcem sub cerul gol,

Iubita mea din rozul vis.

Și s-amorțim în calda toamnă

Ca trista floare de narcis.

*   *   *

Hai să ne pierdem pe un veac -

Pe-un rid în timp, pe-un boț de lume.

Și traiului de pământean

Să-i dăm un rost, să-i dăm și nume...

Hai să ne pierdem printre gânduri,

Să ne găsim în gândul sfânt.

Și fericiți s-ajungem, poate,

Din nou străini pe-acest pământ...

*  * …

Mi-au ars aripile de-atâta ploaie,

De-atâta vis și sfântă ironie.

Miroase scrumul lor a bucurie,

A bucurie goală și greoaie...

Deja-m scăpat de crucea veșniciei.

Și-am pus lăcat’ la poarta spre etern.

Aș vrea să merg cu tine în infern,

Spre tandra clocotire a urgiei...

*   *  *

Mi-a ars avântul despletit din soare.

Scheletul de argint mă leagă de pământ.

Acum am harfă și un alb…

Tace liniștea liniștii, tace

Și strecură gânduri

În odăjdii sărace...

Urlă liniștea liniștii, urlă

Sugrumând chezășii

Lăsate în urmă.

Geme liniștea liniștii, geme

Sub sfinte icoane

Și idioate poeme.

*  *  *

Și geme, și urlă și tace...

Străin sunt de muză,

De somn și de pace...

*  *  *

Plânge liniștea liniștii, plânge,

‘Colo-n depărtare,

Cu…

Ipohondrie,

Și-un dor nătâng și fantezie...

Un vis închis în foi

Mucegăia o poezie...

Un înger mort, în plin avânt

S-a rupt de cer și de pământ...

Inepție

Și-o mare de discreție,

Cât cerul palid și boltit

Între aripi de înger viu și înflorit,

Ce sparge vântul,

De-l va propti, acoperit,

Numai pământul și mormântul...

Indiferență,

Priviri muiate-n decadeță,

Ce…

M-am oprit să visez amintiri,

Le privesc cu ochii deschiși.

Nu mai cer, nu mai simt și nu văd

Nici un ciob al ochilor plânși...

S-au uscat și s-au spart de durere

Două zile trăite ca una.

Nu pot să mai cred în tristețe,

Nu pot să vă sufăr minciuna!

Privesc reflecția mării

Și măștile urcă spre rai;

Rotiți-vă goi, fără ele!

Eu stau, să prind mucegai...