frunzele crescute pe crengile filei

tulpinile smulse cu arterele mele

dezgolite de carne

primii pași al lumii din voi

dezgolite de viață

prima toamnă ucisă în mine

nu-mi socotiți primele lacrimi

ale verbelor născute

ale clipelor trecute

al visului frânt sub privire străină

opriți-vă

sunt prizonierul tristeții depline

și deplin apăsat sub odioase privirii dezgolesc prima zi ucisă

dar vie în voi acei neucisi …

în țărâna cea de taină 

al nopții trup

cerșind mormântului loc 

nopților cuvinte…

doamnelor

nu-mi luați toamnele mele…

nu știu nimic despre mine

ochii caută trup și mâinile caută sens

atunci când modelează albastrul

gândul transmite privirii un eres

pipăit de mulțime

rotunjit în minți iscusite

trage după sine oglinda

străinul scârbit

sculptează lutul rămas

după marea implozie

atingem spărtura din zid

cât de mult aer să fim?

dacă ne respirăm existența?

copilul cu şapca întoarsă

ne privește cum învârtim

plictisiți …

sărutul tău a împietrit pe buze

să-l mut în palmă mi-e frică

dacă alunecă și devine pământ?

dacă citește povestea primilor muguri?

mai bine îl împărțim la doi

păstrez

partea de sus

pentru tine

mi se pare mai dulce

si cu mult mai coaptă

partea de jos

o rescriu

Dumnezeu

țintește pupila

de pe obrajii în care ne-am pierdut

cuvintele curg

în verbul a iubi

redefinim crudul din noi …

timpul macină piatra dintre cuvinte
cu efectul fluture
îmi schimb direcția
în fiecare zi aștept minunea
imaginației mele
ca un zbor fără aripi
în albul hârtiei
mă-ngrop

indiferent de pericol
încă visez


 

în lupta unui vas spart

zâmbetul fals trăiește

adânc în carne 

cioburile sorb cu nesaț

din sângele meu



încerc o eschivă și așez

peste piept inima ta

dar viața

lovește ferestrele albe

perdelele cad

atât de ușor

în palma luminii

umbra se frânge



privesc consolat

nu pot evita răul din noi

când mușcă din trupul

condamnat

să iubească …

cuvântul exprimă o flexibilitate spontană
ca o praștie lovește
uriașii de sticlă

în nisipul
pe care fetița îl măsoară
câteva clipe
calculate în pași
îi par
bunicului ca niște
gropițe
pe-obrajii
povestilor necitite

o lacrimă cade
săpând în pieptul deschis
un tatuaj incolor

vindem axiome

la târg

doamnele

obsedate de antichități

lustruiesc inscripțiile sacre

argintul

pe nicovala privirii

își calculează opțiunile rotunjite

de lacrimi



în vechi e valoare

strigă o voce

din spatele meu

iar pașii se pierd



în tăcerea oglinzii

zăresc

tâmpla mea

argintată de luna

blocată între două pătrare …

prin pădurile noastre

omul hârtiei își caută prada

cu barda ascunsă

sub palton

pășește dincolo

în lumea zăpezii 

fulgii sunt cântăriți în palma poetului

apoi

dăruiți iernii să scrie poeme

la marginea frunții

strângem grămezi

împreună decojim mestecenii

până la oase

fierul ciopleste



mușcând din sânge

viața în alb









 …

azi

cu viața la trântă

ne tăvălim în mocirla lăsată de valuri

pictăm un război iminent

unde destinul conduce

plutonul

în arme

stau înghesuite ghearele morții



copii cu fețele deformate

măsoară pereții

pe coridor umbrele fixează

ciuruit de gloanțe

tabloul nostru



tu zâmbești

printre degete clepsidra spartă

își picură timpul

prin noi …

publicul însetat după sânge

țipă strident

transmisiunea e live

pay per view

câțiva utilizatori plictisiți își verifică balanța

no credit



on-line

pariurile curg precum

transpirația de pe bărbia

lovită de un uppercut

la roata norocului

încerc o eschivă



odată atât de puternică

vocea mamei

parcă se stinge

sala e tot mai departe  și ringul devine un punct

apăsat într-o nuanță de negru …

pe sub cireși în floare 

pășești 

prin fereastra casei larg deschisă 

ca o poartă spre cer 

te-ai strecurat 

în călimara mea 

un strop de veșnicie 

penița

Înșiră cuvinte vechi

în lumânare

lumea ia forma unor îngeri

sătui de nebunia luminii

se topesc

într-un haos controlat

de minți muritoare



noi

ne pregătim moartea întinși

peste patul în care

zâmbind …

Iubirea contează, viața dispare, 

În largul visării te pierzi, un mister 

Bate la tâmpla arsă de soare, 

Destinu-i ferestra cu gratii de fier. 

Moartea lovește, îngerii cad, 

De inimi curate speranța-i străină, 

Ispita în carne trezește un iad,

Cuprinde frumosul cu brațe de tină. 

Lumina mânjită își caută loc 

S-aprindă făclia ascunsă-n cuvinte, 

Virtuțile noastre sunt numai un joc, 

Iluzia vieții se…

au împins piatra 

e-atât de-ntuneric 

dezbrăcat de viață 

ca voi să credeți 

cu pânzele morții 

înfășurat 

trăiesc veșnicia 

el nu mai vine 

sunt colb sub tălpile lui 

smochin blestemat 

crește în locul meu

pe buze 

vorba-i ucisă și visul nisip 

în urmă 

lacrimi pierdute 

mort 

mi-au rămas amintirile voastre 

un suflet rănit

care-așteaptă

din…

sunt o idee 

pe buzele altora 

vorbă deșartă 

strivită de vânt 

caut mormântul

bucățica mea de pământ

unde 

refuz să exist 

ca o bârfă cu gust 

de cafea 

la final 

sătul de iluzii

fără resentimente 

Dumnezeu 

va trage fermoarul

doamne 

în africa pomii sunt transformați în pâine 

o rod scheleții 

dar li s-au strepezit dinții 

ajutorul umanitar 

locuiește în vila 

obținută 

în urma rugăciunilor noastre 

scade vânzarea 

de obiecte bisericești 

păcătoșii 

la umbra unor antene scuipă semințe 

revoltați 

în numele pâinii 

am încuiat cutia milei și cheia 

cu aprobarea sfântului sinod o…

voi fi ucis
când otrăvită iubirea
îmi va da sărutul ei fals
eva
își umezește buzele
sângele meu blesteamă
îngerii cărnii

cu jugulara tăiată
pe-o palmă de cer
putrezește
speranța
și eu atârnat
simt cum de gât
otrava mă strânge
inevitabil

exilat pe insula patmos
shakespeare
răvășit de emoții
scrie
ultima evanghelie despre noi

predestinați
adunăm trupul iubirii ars
depozităm cenușa
unde doar rugăciunea o poate găsi
apoi
cu venele tăiate
căzuți
eliberăm din morminte
îngerii noștri 

revoltat

am rebotezat poemul

după chipul și asemănarea mea

iubirea împarte aceeași inimă

cu tristețea



devine contagioasă

dorința de-a ști

ca un șobolan printre resturi

sufletul roade nimicuri



în canalul unde Dumnezeu

coboară

cu pantalonii rupți

în genunchi

hainele sfâșiate

pregătim carnea să moară puțin

o copertă în care

trupul ei necitit

visează eternitatea



cu…