Undeva, o copilă își aruncă lacrimile în zăpadă.

Sărbătorile sunt departe, au gust amărui și parcă-s legate cu lanțuri

de scorbura vieții,

iar bunica nu mai poate să aducă fântâna acasă;

rugăciunile goale, deasupra mesei, ating cerul,

viscolul se furișează în odaie;

în depărtări, lupii își dezbracă pădurile verzi,

serile tușesc

toate la o lumânare.

Pe horn au poposit…

parc-o zăresc

trecea pe drum

avea un buzunar de scrum

și-o traistă plină

cu lumină

cântau zăpezile-n fântână

iar soarele - un foc de paie -

stătea cu iarna

în odaie

și-i mângâia

vremelnicia

părea un bob de timp

uscat

ce se plimba prin spice verzi

și răsărituri în cirezi...

dar a plecat

în bradul nostru se așezaseră îngerii

pe trepte albastre

erau mulți și se roteau de-a lungul unui țărm

apa ne atingea gleznele și împărțea calendare cu broderii de foc

refluxul se îmbogățise

cu citatele marilor iubiri

în ocean încă mai dogorea soarele



atunci am știut

o carte norocoasă ne împlinea crezul

să-mi povestești de unde atâția negustori în sala perlelor

derutează-i nu negocia vreo…

a venit iarna iubite iarna asta nouă

mi-am uitat mănușile într-un tei

acolo înflorise cândva dragostea noastră

se zăresc de departe zici că-s lebedele gerului

dar imită bănuții de nisip

pierduți de soldații gloanțelor oarbe

ne-am învățat rolurile pentru licitația din piața mare

eu voi cumpăra o după-amiază cuminte

tu vei vinde un zgârie-nori

la preț vulcanic

în fiecare seară vom aprinde focul

focul nostru…

Veni-va oare Moșu-n vis,

La tine-n ghete cu ceva,

Sau, cel puţin, oare-a promis

Că va veni şi el cândva?



Ai fost cuminte, prea cuminte,

Adesea te-am văzut pe-o stradă,

Purtai un nume sfânt în minte

Și-n el un suflet de zăpadă.



Te-a mângâiat, în pas de noapte

O mână caldă pe la tâmple?

Copil sărman, oare se poate

Să nu îţi mai aduci aminte



Că ai văzut într-o vitrină

Ghetuţele ce nu le ai

Și că de-atunci porţi…