de ce atâta pelin în stupul verii?

o fi venit așa din senin

un roi de gânduri otrăvitoare

și ai vrut să mă aperi de ele?

îmi amintesc că dormeam în inima ta

îmi făcusem pat de iasomie

fără să știu că…

am mers ce am mers cale lunga zi de vară

dincolo de miezul nopții m-am oprit lângă un pod am recunoscut murmurul apei

 un scheunat părăsit

și două viori aduse de val și îngropate în mâl

pesemne fusese forfotă mare

ca-ntr-un salon de nunți…

la masa aceasta n-au cântat niciodată greierii

mi-ai spus

iată-i

vin în glorie au tăiat toate câmpiile și ce salturi fac

parcă ar vrea să ne spună ceva

și nu știu dacă erau brațele tale ori soarele se așezase pe umărul…

drumul tău trecea printre flori de câmp

spuneai că odihna în poienile cu sânziene

e sfântă

alături cascada timpului îți îngâna fiecare pas

și

erai tu cel de acum

cel de odinioară

și cel de mâine

mă îmbrăcaseși în spice de iubire

aveam palmele întinse

între noi fire din lumina lui iunie

țesea o…

abia când zorii m-au bătut pe umăr

am văzut cămașa mea ruptă

de gânduri

dacă o peticesc

culori șterse

mă vor urmări toată viața

dacă o arunc

o…

secretul apelor dulci este

de fapt

un labirint prin care uriașii se ascund în coji de nucă

apoi plutesc în derivă până devin acrobați

ori pescari de nimic

nu contează dacă porți lanțuri de platină ori pânze de păianjen…

ce iarnă târzie s-a așezat aici

frigul ăsta are palton de cerneală

și nu se va șterge curând

pot dispărea o literă-două dar le caligrafiez ca și cum

viața îmi predă prima lecție din spatele frontului

stai aici liniștea mea…