era forfotă mare

se deschisese standul cu erori magnetice

am ales tabloul cu vioara spartă puteai pătrunde prin orice latură

de acolo mergeai incognito

până spre deșert 

am găsit aproape toate scrisorile timpului tău

erau la colțul unei amiezi

alt(cineva) trecuse peste ele cu tocuri de douăzeci

am aflat că mi-e frig abia când orașul se descălța

pentru noapte

luna s-a rostogolit de câteva…

acum știu

sahara a devenit o lingură arsă

din care a gustat într-o joi

dragostea

tu și antares

unul dintre voi cânta mai mult pentru sine

celălalt așeza galaxia

în jungla inimii

fiecare notă devenea imnul păsărilor flămânde

din când în când

cineva se furișează în epiderma soarelui

să fie arșița într-un alai de liniște

după un bal-mascat?

de fapt

cele mai…

Un vrăjitor trecea printr-un oftat;

Îl urmăream din visele de gală:

Ce simplu e și cât de complicat

Să-l rătăcesc prin sfera specială!

A măsurat un pas albastru-gol,

Prin ochii lui poate-am stârnit furtună,

Credeam că-s rugul ce urca domol

Între un sens și-o patimă nebună.

Mai multe zări, din aur pur țesute,

Și-au aruncat alaiul peste nori,

Erau întregi, deși păreau pierdute

Într-un torent pictat…

înaintez prin tribul de cactuși

e sezonul mesei

paznicul culorilor verifică nervurile

le înalță ca un trofeu deasupra vântului

deșertul e verde mai lipsesc câteva raze răscoapte

pentru vinul din dimineața temnițelor

un spiriduș aruncă cu praștia într-un fluture

doi nori se întrec să cearnă culori năuce

într-un sonet ghimpat

mă opresc pe o zgârietură de ieri

nimic grav o traversare de rutină de pe un continent pe…

anticipez câți hertzi fac gândurile tale până la mine

mâine le voi înscrie la cros

au aflat de pariul care ținea în șah serile

nimic nu s-a demodat

poate doar negustorii de rubin trec mai rar pe strada polilor opuși

au crescut ierburile până la glezne până la turnul duminicilor

prin ochii tăi un orb își caută acoperișul

îi întind mâna

în podul palmei răsare luna

învățasem să trăiesc la nouăzeci de grade

mi se…

au venit tornadele să mă întrebe de tine

una scrijelea ceva pe zid

voia să-mi arate că orice cuvânt îi va întări convingerea că te ascund

în frunzișuri de ploi

avea dreptate nu te-aș fi dat pe grămada aceea de spice din care tot ciupea vântul

în urcare

nici pe santinelele care adormeau instantaneu la marginea iazului

la ore vitale

Doamne niciodată n-am văzut atâtea viori mascate

într-un singur stup

treceam printre…

lumina aceea degrade mă ucide

seamănă cu o închisoare a păsărilor înălță triluri

din când în când un tăietor de voci decojește rama

îmi iau piciorul de lemn și mă pierd în mulțime

nu știi de unde vine oftatul

undeva este un tunel doar eu îl simt

lumea trece în căruțe de zgomot mai mici mai șirete

pe agenda ta calendare cuarțate

schepsis cu cretă roșie și multe linii întrerupte apoi simbolul păcii

în faza de…

 nebuno mi-ai zis

circul e mai încolo

faci tumbe la fereastra mea fără cupolă fără streșini fără dresori

eu nu am vreme să-ți urmăresc exercițiile

un șoim îmi tot trece prin piept

și-mi flămânzește întunericul

să nu mai spun de necunoscutul care-și plimbă capodoperele

prin genuni



***

ei am zis să-ți culeg literele acrobația lor e mai bine cotată

apoi le-aș fi pregătit fardul

pentru reprezentația de după paște

încasările…

acum știu că florile-de-colț înfloresc doar lunea

după crepuscul

când agonia îmbracă stâncile apoi mai suflă o dată

norocul în munți

de alte ori fără să-i pese de milimetrul acela dintre mine și cer



e ca și cum un pumn de aur s-ar strecura pe furiș în tine

și l-ai pierde în podoabe pe care n-ai ști să le porți

de ce-aș fixa filigranul sub roata carului

m-a plimbat în zigzag

în…

am aflat că vânzătorul de zori e vecin cu mine

văzusem un pridvor mai autentic

ca un tobogan de lumină

dar ușa mea era închisă de două ori și nu scuturam niciodată

nisipul în fața casei sale

deși avea marea legată de mânecă

și eu și el

ne spuneam rugăciunea la aceeași oră

se aprindea un murmur de aici știu parcă Dumnezeu număra gândurile

cu un chibrit

o pasăre ne învăța să-i trăim…

astăzi mi-e mai puțin foame

am dormit paralel cu trecerea prin săbii

niște viespi se certau pe o floare de cais

erau ale tale

le-am șters pe toate cu ochii

apoi ți-am luat pelerina și i-am cusut buzunarele

câțiva pitici au rămas acolo

n-au curaj să răspundă la apelul pe note înalte

zău că mi-s dragi

dar prefer să improvizez un joc mai străin

decât rugul frunzelor

am zărit câteva ruine din templul…

atunci au venit trei luceferi

se țineau de mână

iată de va apărea să n-o lăsați să treacă

zicea unul

are părul despletit și ar putea ucide luna

și au pierit…

îi ascultasem de sub roua cerului

lângă mine se deschideau baricade

una două trei

de nicăieri o nimfă cânta la pian

luceferii se așezaseră pe clape

apoi am început să merg desculță prin cerneală incoloră

cineva mi-ar putea șterge …

în barca aceea săreau toți peștii deodată

aproape se scufunda

pescarii dormeau în plase de plumb haotice

o femeie torcea

îngâna valurile care-i sărutau gleznele

venea dinspre soare îi dusese un răvaș pe care scrijelise un nume

să-l ardă



s-a oprit cât să alunge un pescăruș rănit

pe o săgeată uscată (ea nu era așa)

astăzi nu l-a mai hrănit l-a împăturit în două zerouri

i-a stropit inima cu gheață

și l-a trimis în târg

acolo…

în seara asta orbii cosesc odată cu tine

îți reglează mișcările într-un crescendo vindecător

cu armură pe latura inimii

din când în când te întrebi de ce ai ales tocmai al cincilea deal

are ceva sideral îmbătrânește într-un alt ritm

sculptează câte puțin din mine

cu palmele tale

se aruncă într-un clovn

îl răpune

te odihnești în urcușul de ploi

un busuioc sălbatic  îți taie privirea vezi cum alunecă…

eram la reverul tăcerii mergeam cu ploile spre stepă

voiam să par altceva decât un spin  poate o lebădă

înfășurată în liane

auzeai șuieratul luminii restul se adâncea odată cu ecoul

mă țineam de sfori erai păpușarul din dreptul cascadelor

îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram șic aveam privirea captivă în rubinul

pe care-l  treceai dintr-o mână în alta

de ce mă privești când dorm pe semilună?

mersul pe sârmă e o artă…

Te rog, mărite zeu, nu-mi cere iar tribut,

Pe câmpul dintre ziduri azi nu mai pot să lupt,

Mi-e aripa uitată în trupul de oţel,

Dar mâine dimineaţă voi străluci la fel.

Te rog, pescar de epoci, ascunde-mă-n izbândă,

Catargul umbrei mele l-am ridicat cu trudă;

Cenuşa-mi transparentă, pe schiţe etalată

Vremelnic se tot cerne şi-i toată îngropată.

Pe-o talpă sângerândă stau drumurile mele,

Cu lacrima uscată m-am…