Poarta zilei spre nord se rotea,

Timpul vechi dădea semne de ploaie,

Lângă el o străină vindea

Primăvara închisa-n odaie.

M-am oprit într-un colb luminat,

Ce departe eram, ce…

1.

cântăreața fără nume și-a uitat gândurile 

într-un si bemol

de atunci a primit botezul dragostei

în care se tot îneacă

așteptând la capătul gamei

ultimul spectator flămând…

vapoarele nu au sufletul sfâșiat când părăsesc portul

e mult până ating zarea și toate promisiunile intră la apă

pescărușii își întind poveștile la uscat

pe punte nu e loc pentru umbre

să fie clar

aici oamenii și rechinii sunt frați de cruce

nu mai vorbesc despre steaua de mare care mi-a dăruit atâta cer

încât am căutat…

abia mai duc mărăcinii ăștia

i-am tot cules fără să-mi dau seama că pot îmbătrâni în brațele mele

bine ar fi să nu-i pierd la primul salt peste genunile în care

te-am zărit întinzând curcubeul

acolo s-au scuturat mai mereu culori

ar fi păcat să le înțepe și să le doară cumva

femeia-zmeu nu adoarme când vreau eu

de ceva timp tușește și nu înțelege că sunt curenți de aer

pe care îi respiră a dragoste

ce știe ea

după…

I-ai dăruit cerului încă o stea, Doamne,

și o candelă cu cerneală

în care îngerii se joacă de-a nemurirea!

E amiază aici pe pământ,

iar soarele șoptește psalmul de bun rămas.

Se aud cuvintele rostogolindu-se ca niște rubine

pe catafalcul tăcerii,

apoi liniștea își îndreaptă umerii

și urcă,

urcă pe scara

ușoară ca o fâlfâire de aripi.

Și…

te-am înșelat cu tine cel de ieri de azi și de mâine

prima data într-o liniște departe

când ai mutat dealul cu flori în  pieptul meu

câteva minute l-ai așezat înspre soare și n-am mai știut nimic

am încurcat punctele cardinale…