Poeme de toamnă

http://youtu.be/ooZ1j8oEkxs

Ia-mă în brațe

și rămâi așa, cu gropița prinsă-n părul meu

să nu mai sângereze cerul în apă 

să rămână toți melcii

în casele lor 

și frunzele să se întoarcă pe crengi

să se prefacă în verde

valea aceasta arămie;

nu spune nimănui că mama

merge pe-un drum fără umbră

rămâi așa

ascuns la…

Sunt aproape cinci ani

de când sunetul cuielor

îmi răstignea ultima dorință.

Ți-am încălzit mâinile

am promis să te duc cu mine

în vers și culoare,

să te port prin toate anotimpurile.

Ai intrat de atunci în sângele meu,

în strânsoarea inimii

pastelul tău trăiește în mine,

nu știu când pictezi tu,

când scriu eu

și toate cuvintele

se îmbracă în acuarelă.

24 Sept 2013

grafica aparține tatălui meu, Mirică…

Când e noapte ca acum

și ascult Chopin

cu lumina stinsă

respirația copilului meu

suflă peste mine viață

deși e mai

și toate zilele sunt ale mele

doar una plouă peste mine

și tresar bujorii

în tabloul meu orele se destramă

fiecare umbră

poartă chipul tău 

ca un pui de…

am nevoie de timp

să te îngrop

între zidurile poeziei

să sap o albie

să-ti spun

că după tine 

simt aerul rarefiat

ca atunci când urci pe munte

și te doare-n coșul pieptului

dar urc,

înțelegi

dacă mă opresc

te iau cu mine 

până jos în valea cu…

continui să-mi spui că iubirea 
are tăria fânului cosit în zori
poate ar trebui să trăim 
în crepuscul
răstigniți între cruci
înainte ca prima suliță
să lovească în coastă.

Doar o îmbrățișare

și sufletul meu a intrat în toamnă,

crengi noduroase se desfac

să-mi primească carapacea

bucăți din mine se desfac de pe ram,

sunt același om care a murit

și acum o toamnă,

doi corbi îmi scot rând pe rând

umbrele…

urme de crăițe aplecate spre răsărit

miros de nuci verzi

aceleași ziduri neterminate

rupând un colț din lume;

adorm cu capul între palme

îmi țin visele să nu alunece

pe umeri de copil,

în mine toamna se preface în stâncă

curbându-și poalele 

într-o rugăciune plăpândă.…

Am obosit 

să scoți din mine rând pe rând 

toți îngerii,

toate umbrele

să-ți îngropi la călcâiul meu 

ultima fărămă de toamnă.

e atâta liniște,

dincolo de mine

și-au strâns cocorii cuibul,

un pictor…