Dragii mei, pentru cei care nu au cont pe facebook sau nu au ascultat, postez aici un interviu pe care l-am avut sâmbătă, 28 ianuarie 2023, la Radio Prodiaspora. Vorbesc mult și despre Însemne culturale. Îmbrățișări!…

mereu ai spus, maestre, că Pământul

e singurul loc unde se poate crea Paradisul

acum te-ai mutat într-o stea

ai plecat să-L întâlneşti pe…

vin

Învăţătorule

vin la nunta din Cana

vin vin să faci

din apă

de-or rămânea

din nou nuntaşii fără vin

de-oi cădea sub…

Anagramă

de Ion Lazăr da Coza

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri strâmbe…

Astăzi, 15 februarie 2021, se împlinește un an de la moartea fondatorului acestui site, scriitorul Ion Lazăr da Coza. Pentru neuitare, să ne amintim câteva dintre poeziile acestuia, cu toate că el a fost prin excelență prozator. Dumnezeu să te odihnească în pace, Ioane, că mult gol ai lăsat în inimile celor care te-au cunoscut și mult hău în literatura noastră și…

                                       țăranului român

Ţi-ai adunat toate grijile din câmp

Şi, când muncile s-au mai rărit,

Ai aşteptat, răbdător,

Prima brumă mai groasă.

În dimineaţa aceea, când soarele se zbătea

Şi-au început să curgă fulgi din el,

ţi-ai…

Sentimentele noastre –

Nişte plicuri îngălbenite,

Mirosind uşor a levănţică,

Roase pe la colţuri,

Cu timbre devalorizate,

Aruncate în cutii poştale,…

Mă așezi în gând,

Deci eu exist.

Privirile-ţi în ochii-mi tu le reazemi.

De mine mâinile îţi prinzi

Ca de un copac ce caută cu ramurile

Infinite puncte cardinale sau

Ca de unul care vrea să susţină

Cu fiecare lăstar

O stea,

Iar braţele cresc ca o liană

Dorind să-mi obosească umerii.

…Odată frânte,

Căzute la rădăcina-ţi

–…

îmi beau îndelung cafeaua

să-mi fac ziua cât mai

suportabilă

îmi beau îndelung cafeaua

sperând să descopăr

la sfârșit,

verdele…

în fiecare noapte

frunzăresc timpul

filă cu filă

mă opresc la secunda

în care sufletul tău

își înalță pânzele

privesc

cum se ridică…

Mă sfarmă în imagini

Cântul tău

Şi parcă mă străbat

Vreo patru alizee

Sau ciuturi de fântâni că sunt,

Dintr-un ţipăt, crâmpeie.

Şi tragic…

în fiecare dimineață

îmi mai desprind

un strat de iluzii

de pe gene

ca și cum visele sau urmele lor

s-ar putea atât de simplu spăla

cu sarea din lacrima…

Te mai aștept la o cafea, iubire,

acasă, pe terasa noastră mică,

dar tu nu vii și nimeni nu-mi explică

unde te-ai dus, de ce nu-mi dai de știre.

Și, Doamne, monocromă este viața,

când se adună…