Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,
Se scutură pe frunze în straie de rugină,
Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi
Mimează revenirea de stranie regină.
Și uite-o, istovită de-apusuri sângerii,
Pe crestele rănite de nopți decolorate,
Își flutură veșmântul pe-aleile din vii,
Să-și etaleze forma sub ramuri despuiate.
Sub ceruri decojite se zbate-n…
ContinuareAdăugat de Laura H. la August 29, 2015 la 8:52pm — 7 Comentarii
Brațele mele se ridică spre cămașa albă a cerului,
sub care se conturează zâmbetul mamei
învăluită în năframa cu îngeri.
Îmi pune un sărut pe linia vieții.
Din el învăț să leg sunete de foc la schimbul dintre ore.
Îmi așez gânduri în palmă.
Degetele bat în ritmul furtunilor din suflet.
Ce straniu se simte viața în roz!
Învăț că ploile nu sunt mereu albastre,
că verdele se naște din buricul degetelor harnice
și că…
ContinuareAdăugat de Laura H. la August 16, 2015 la 5:30pm — 9 Comentarii
Azi m-am uitat la mine.
Aveam fața întoarsă către Dumnezeu,
în timp ce tot corpul îmi era ocupat:
trebuia să țină în mâini viața.
Am admirat tabloul alcătuit din arterele inimii:
sângele în culori exilate
curgea pe serpentinele gâtului până jos,
pe crestele sânilor.
Doar șira spinării se ridica vertical, pe sub părul-clepsidră.
Simțeam în tălpi pulsul pământului
și iarba crescându-mi în palme
sub…
ContinuareAdăugat de Laura H. la August 11, 2015 la 8:30am — 12 Comentarii
E noapte cu lună albastră,
Ard stele-n veșmânt de topaz,
Spre mine deschid o fereastră,
Să-mi pună lumini pe obraz.
Obscure cad ape din lună.
E parcă un timp de-nceput,
Lumina din cer se adună
Și curge-ntr-un ritm neștiut.
Tăcerea se-nalță a rugă,
Ne-atinge domol pe-amândoi,
De parcă ar vrea să ne-aducă
Din astre căderea de ploi.
Ce tandru-mi vorbești de…
ContinuareAdăugat de Laura H. la August 5, 2015 la 8:30am — 5 Comentarii
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor