Tu niciodată să nu-mi uiţi privirea,

O tălmăcire a gândului hoinar,

Sub pleoape ce ascund nemărginirea,

Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar.

Nici ochii mei cu geometrii impure,

Privindu-ţi urma de împleticite gambe,

Ca un balans prin spaţiile pure,

Sau prin apus de colorate stambe.

Să nu uiţi ziua cu fundă de arnici,

Când ameţit de nefireasca-mi fugă,

Ca într-un vis de toamnă-apus aici,

La tine-mi…

Iubesc surâsul zilei care vine

În linii suple ce unduind se scurg

Ca o ploaie din înălţimi creştine

Prin tăcerea estompată de amurg

Mângâi trupu-i de albastru sidefat

Ce tremură prin raze de lumină

E ca un sunet ce zace agăţat

De liniştea ciudată şi deplină

Ochii, acut albastru ce invie

O privire ca zorii ce se crapă

În dulce şi amară rapsodie

Când eu mă scald în ei ca într-o apă

Macină timpul ziua către…

Avântul meu s-a frânt de întuneric

Şi n-am să mă mai pot uita prin vise

Când dincolo de gânduri bat puternic

Uitări în timp cu uşile închise

Fără vise-n fundul nopţii m-am retras

Şi în sinea mea ca într-o cetate

Tăcerea-n mine şi-a făcut popas

Şi-mbracă ceasul de singurătate

Iar inima nicicând n-o să tresară

Şi nici privirea limpede de apă

Când visul pur pe frunte se coboară

În somn ce umbra clipelor…

E timpul numai clipe nesfârşite

Prinse toate-n sfera nemişcării lor

Ca nişte gânduri lungi şi adormite

Pe când în suflet rănile mai dor

Se scurg clipele ca ploile de ieri

Cuprinse-n iureşul ce stă să vină

În ropote de ape sau cu paşi stingheri

Şi ochii plini cu lacrimi de răşină

Iar glasuri goale vântul mi le poartă

Ca un ecou venind din două strune

Şi-apune ispitit în taina moartă

Şi în priviri…

Dacă totul ar fi ca altă dată

Mi-aş face sufletul ca o fereastră

Să intre-n ea ca şoaptă după şoaptă

Privirea ta de linişte albastră

Apoi sufletu-mi să-şi lase forma

Ca o rugă-n necuprinse lacrimi

Pe când se scurg suspine din enorma

Şi neînţelesei tale patimi

Am s-adun visul ce se înfăşoară

Ca vraja pe-ale noastre începuturi

Când privind obrajii tăi de ceară

Voi depune ale mele dulci…

Nu deschide ochii timpul în zadar

Iar ora lui de noapte nu ne minte

Că moare visul pe pragul de hotar

În aşteptare mută şi cuminte.

Şi azi când clipa trece şovăielnic

Iar tăcerea în suflet se împlântă

Apune-încet în lacul de-ntuneric

O rătăcire amăgitor de sfântă

În liniştea ce acum se scurge

Ca o lumină prin umbrele subţiri

Nu mint ochii când sufletul mai plânge

Atâtea gânduri foşnind de…

Când e amurgul sărutat de bezne

Iar pe mătasea nopţii luceferi ard

Eternul obosit se-ntinde lesne

Ca o linişte pictată pe un gard.

Se zbat priviri în căutări de doruri

Amintiri golaşe se adună-n gând

Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri 

Pe când adun suspinele flămând.

Se crapă norii în priviri de apă

Ştergând tot cerul cu unduiri de vals

Când umbra timpului ades mai sapă

Adânc durerea cu zâmbetul ei…