lui Valentin

De ai pierdut amurgul pe umeri de baladă,

Povestea-i prinsă-n vrajă, în apele din ciuturi;

Mai oglindeşte-mi chipul în lacrimă de fluturi,

Tămăduieşte-mi frica, îngroap-o într-o zadă.

De ai privit cum trece secunda-n începuturi,

În puncte cardinale pier stelele-n pleiadă,

Aruncă-mă în lună, prefă-mă în plămadă,

În picătura morţii... de vrei…

Lividul nimb te-aduce pe o toamnă,

Un vis grăbit al nopţilor cu lună,

Din părul tău, vântoasele cunună

În ruginiul frunzei, tristă doamnă.

Fatidic, norii-n picuri se adună,

Mă cheamă iar, mă dăinuie, mă-nseamnă;

Ce amintiri nestinse mă îndeamnă

Să-ţi desenez atoluri cu o rună...

Visez în gri, culorile-s de-aramă,

Un cântec vechi se macină în sensuri,

Te risipeşte crângul, ca o dramă,

În…

Nepământene gânduri îmi coboară

mirosul crud, sfâşietor în pleoape,

fântâna-n lacrimi trupu-şi înfioară,

şopteşte blând cochiliei în ape,

o albă undă valului s-adape...

Cutreier gol. O iarnă mă desparte,

înfăşurată-n umbra-i de aproape;

Scrisori de fum... clepsidra, pe o parte,

căzută-n ieri; cuvintele-s deşarte.

Mă răstigneşte crucea pe teugă,

fecioara neagră-mi seamănă a moarte,

un cenuşiu e…

O toamnă-ncâlceşte în galbene iţe

Stejarii ce-ncalţă opinci cu nojiţe;

Agaţă pe ramuri secunde agonic,

Poeme de frunze rostite laconic.

Îmbracă livada în ceţuri fuioare,

Adună în straie o doină, o boare,

Îşi mângâie coama, îşi mângâie nurii...

Pământu-i sămânţa din mirul făpturii.

Se-aşterne în brume cu izul de struguri,

Când ziua îşi pierde lumina din muguri,

Atinge tăcerea, o linişte oarbă,

O…

De-i iarnă faţa lunii, zăpadă albăstrie

Cufundă nepăsarea pe mâinile-mi albite,

Pe un covor de umbre, cărări sunt troienite,

Iar podul prins de gheaţă mă poartă-n sihăstrie;

Doar ramuri încărcate... doar ape împietrite...

De-i singur chipul lunii, o tristă Cătălină

Veghează din arcade însingurate case,

Când fumuri se ridică, luciri alunecoase

În trombe de-ntuneric liturgic îmi suspină;

Doar gânduri regăsite... doar…

De-i scoică faţa lunii, corăbii îngheţate,

În oglindirea undei, se-nvăluie-n lumină,

Se risipesc în verde, pământul le anină

Pe degete de nufăr - închipuiri damnate;

Îmi năruie în palme doar paşii ce suspină.  

De-i rugă chipul lunii, un tropot emisferic

Respiră în surdină vecernia tăcerii;

Aud în glasul morţii misterul decăderii,

Cum dăltuie nisipul cu izul ezoteric;

Mareea-i ţărmul scoicii la capăt de…

De-i toamnă faţa lunii, pe cetini adânceşte,

Departe,-n orizonturi, în plumburiu răzbate,

În coame-s desfrunzite, şuvoaie-s adunate;

Un timp, în anotimpuri, cuvântul desluşeşte,

Coboară goală noaptea din bolţile-nstelate.

De-i galben chipul lunii, secunda se aşază,

Pe fagii-nalţi prelinsă-i ca fiara-nsângerată,

Se-ascunde în căuşe de ape adunată,

Când lăcrimează vulturi şi ghearele-şi curbează,

Se-mbracă-n brume plânse o…

Cuvinte fură ninse pe trupul unei muze,

Din glasuri diafane în toamnele târzii

Şi-n unduiri de ape doar visele-mi confuze...

Sărutul unei frunze şopteşte erezii.

Cuvinte fură moarte în crânguri, enigmatic,

Când noaptea boreală a prins, sălbatic, zări;

Respir încet şi singur prin sângele astmatic,

Din praful unei pietre... enigme... întrebări.

Cuvinte fură arse, în versuri împletite,

Secunde ostenite se mai…

Mi-atârnau braţele,

cum ramuri de salcie

în oglindirea apelor...

Parcă totul se răsturnase,

Cerul devenise Pământ,

iar oamenii îl călcau în picioare.

Se murdăriseră norii şi stelele

de urmele paşilor,

aşa erau de multe,

încât luna se acoperise de scrum.

Şi-L tot călcară în picioarele goale,

până când îngerul…

S-a încropit verdele

în ochiul fântânilor...

Păsări de pământ galben

au vărsat lacrimi în

flori de nu-mă-uita, când

cioplitorul dăltuia stelele.

Din ciutura cerului

s-au adăpat animalele,

s-au adăpat târâtoarele...

răsăritul... răsăritul a rămas

chezăşia tălpii lui Dumnezeu,

prelins pe trunchiuri de…

Motto: Eli, Eli lama sabachthani...

                                                   Cătălinei

Uneori, ar pământul cu tălpile goale,

cu degetele scrum...

găsesc pietricele,

rădăcini dintr-un timp măcinat în ascuns;

scurm,  dâre negre

mi se prind în…

Am sorbit verdele pământului şi

mi-a sărutat gleznele;

în căuşul pietrei

am strâns, cu palmele goale,

stelele, cometele, tot Universul.

Mi-au prelins ochii

în roua fântânilor,

ca degetele unei lacrimi plânse

prin iarba cerului.

Zorii, dincolo de lumină,

i-au răsădit pe funii,

în amurgul…

Singurătate fost-ai tu,

Singurătate fost-am eu;

Un pelerin în veac plebeu,

O fulguire... spus-am "Nu!"

Au fost efemeride, corbi,

În gol petale au căzut;

Pământul, ochiul nevăzut,

A-nchis cuvântul printre orbi.

Un heruvim îndurerat,

Copacul-Înger ne-a cuprins,

Când sterpul râu de necuprins

A stins nisipul sângerat.

Destinul astfel a murit,

Un alb atol rămas-ai tu,

O…

În stele-mi arde trupul şi-mi numără toţi anii,

Când toamnele în scrumuri ucid pe rând imagini,

Hlamide plumbuite pictează-n gri castanii

Şi frunzele sunt moarte... rescriu cenuşa-n pagini.

În stele-mi arde trupul o ploaie ruginită,

Prin albii gălbenite trec zilele-n angoase,

În vatră, un cărbune - o viaţă decrepită

Miroase-a nufăr negru... e carnea mea pe oase.

În stele-mi arde trupul o lacrimă de humă,

O…

De-aş fi fluture orb,

aş stinge visul Copacului-Om

pe umbrele paşilor tăi,

răzoare de timp răsărite-n cenuşă.

De-aş fi fluture orb,

aş uda câmpia cu stele

din palmele dimineţilor mele,

elegii cercuite-n arpegii solare.

De-aş fi fluture orb,

aş ucide-n culori

zâmbetul unei toamne târzii,

când ceţuri adulmecă-n gri.

De-aş fi fluture orb...

În şoapta unei clipe, o lună se-ncovoaie,

Îşi ţese lin în codri un cearcăn de văpaie,

Iar cerul e pescarul ce-ar vrea să înfiripe

Năvodu' lui de stele în şoapta unei clipe.

Se-nvăluie în magic, în izvodiri sihastre,

Speranţa călătoare din tainiţe albastre,

Izvoare învelite în dorul ei, letargic,

Îi tulbură tăcerea, se-nvăluie în magic.

Dar clipa se sfârşeşte când răsăritul…

Când ceasul îmi va bate şi timpul se va stinge,

Pe tâmpla mea căruntă o lacrimă va ninge -

             Nisip... încet mă sfărm.

Dar voi atinge marea pe trupu-i de ispită,

O scoică va preface, în valuri adâncită,

             Albastrul unui ţărm.

Doar teiul mă va plânge cu dorul unei frunze,

Făptură nerostită din firul unei pânze,

             Şi totul va fi tern.

Mă voi aprinde-n torţe - lumină-n altă lume,

Voi…

În zarea ce-mbracă o lacrimă-n ceară,

Când bolta priveşte încet înapoi,

Mesteacănul ninge în ploaia de seară

Fărâma din noi.

Iar timpul se-ascunde, se pierde în stele

Când luna m-atinge cu sufletu-i dalb;

Aşterne-te, piatră, în negre castele

Şi strigă-mă-n alb!

Şi piatra se stinge - ecou în tăcere,

Când noaptea se-ntinde, şopteşte nuntiri;

Străbate-mă-n taină... doar lumi efemere,

Pictate-n…

Mi-am lipit urechea

de glasul pământului.

Ce vremelnicie se ascunde

dincolo de noi...

fărâma unui gând pierdut din Pleiade.

Un fluture galactic

numit Cuvânt înfăşoară lumi în

visul primordial, la cel dintâi venit.

Acolo...

fântâna tace pământul

în rădăcina măslinului înflorit,

iar el curge-n izvorul

celui dintâi cuvânt...

fărâma unui gând pierdut din Pleiade.

Agonic e lutul şi zarea-i ruină,

Coloane de ceţuri ascunde în ape,

Cuvinte-n oglindă, în visuri s-adape...

Doar vântul mareei respiră-n surdină.

Agonic e lutul şi picură-n soare,

Tristeţea se-ncuibă potcoavă-n genune,

Tăcerile-i stinse - cândva goliciune -

Se umplu deşertic de clipa ce doare.

Aşteaptă în suduri pe coame încinse

O noapte ce plânge... la capăt e Poarta;

Coboară din boltă şi moartea şi…