Uneori, toate morţile mele

sunt ca nişte schelete de cai,

muşcă din pietre cu osul alb.

Păşesc printre ele

şi-mi scald tălpile în cerul Tău.

Alteori, toate morţile mele

sunt ca o turmă de licurici,

tropotul lor aprinde

întunericul cu lămpi

de buzunar.

Tu eşti Luna,

eu sunt Cercul.

Nu mai pune pământ

peste toate morţile mele,

nu îngropa…

A fum de tămâie Crăciunul miroase,

Înalţă din cetini o scară de verde,

Un plânset de fluier în lerui se pierde,

Când Magul coboară din bolta cu oase.

Lumina e smirnă şi-i lemn de Golgotă,

Pământul din Lună se-mprăştie-n Roză,

Cuvântului coase din stele o gnoză,

L-atinge pe talpă, în urma-i bigotă.

*          *          *

Prelinge-mă, Doamne,-n izvoare de piatră,

În şopot…

Mă doare acest frig de timp,

această muţenie a spaţiului

sparge ochiul dislexic.

Tu poţi îmbrăţişa un miel alb?

Duritatea punctului

cade lasciv, împroşcând

retina cu sânge. Un alb de sânge...

E prea mult fier, prea multe golgote-s

înfipte cu susul în jos.

Stau întemniţat în această închisoare

din carne şi oase,

nervii îmi pulsează în ochiul spart,

iar mâinile îmi respiră…

Sunt cruci ancestrale

închise-n zăvoare

şi-s cruci infernale

în palmele tale,

sunt porţi capitale:

porţile Cerului, porţile Pământului,

porţile Vieţii, porţile Morţii... porţile lui Dumnezeu.

Sunt cruci cardinale cu nouă zăvoare,

îs nouă izvoare cu porţi verticale,

îs degete pale,

sunt semne astrale,

e rug de migdale,

sunt cruci colosale,

îs ochi de petale şi patimi…

De ce-ai lăsat merilor să le crească braţe

albastre până la cer?

Iată, plânge iarna ca nebuna,

răsucind pe degete

glifa unei fântâni cu apă moartă.

Uită-l pe Făt-Frumos-Eschimos!

Cândva te-am păcălit.

Făt-Frumos-Eschimos nu există,

nici merele de răchită nu există.

Doar cai de nisip, cu spinări de balenă,

curg din fântâna cu apă moartă.

În mijlocul ochilor au cea mai pură piatră…

Nu mi-am ales bine evul în care m-am născut;

oamenii-cal atârnau spânzuraţi

în gardurile cu sârmă ghimpată.

Am rămas eu, singurul dintre cei singuri,

ultimul om-cal cu braţe în formă de cruce,

uscăţiv, cu miros de pământ,

rătăcit printre mumiile din argilă

ale unui oraş canceros.

La sfârşit, totul s-a prăbuşit pe o mare de oase,

distorsionând timpul în apocalipse toride.

M-am reinventat un ev mai…

Strânge-mi zilele, dacă au mai rămas

între palmele tale, Cerşetorule!

Vezi cum se scurg pe cadranul ceasului

orele de iad ale morţii,

contopind nefiresc, atât de nefiresc,

oasele soldatului de pământ.

Doar cuiul mai stoarce o lacrimă sângelui,

atunci când eu, osânditul tuturor copacilor,

al tuturor florilor, al tuturor frunzelor, al tuturor...

mă îmbăt cu sărutul de iudă.

Miroase încă a mir şi a lemn amărui

de la…

La parter locuieşte Dumnezeu,

stă cu mâinile împreunate pentru rugăciune,

de gât are agăţată o bucată de carton pe care scrie:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!”;

întotdeauna îi salută pe cei ce intră,

niciodată nu le zâmbeşte,

îi priveşte lung, molcom...

din când în când îşi aprinde luleaua de lut,

scoţând rotocoale de fum precum indienii,

(da, da, indienii de odinioară);

ochii îi sunt lipiţi cu pietricele de pe…

                                lui John Brânzaru*

Tataie John, eşti un buric!

Eşti pamfletarul ombilic

Ce urli tare-n bătătură

Al tău pamflet, o murătură!

Edulcorând un vers pitic,

Tataia John, puţin peltic,

Mai vrea, din când în când defel,

Să tragă, Doamne, un rondel.

*   *   *

„Neputincios?” se-ntreabă el.

Îşi freacă-ncet morcovu' chel,

(Tataia John e…

„Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate,

că aceia se vor sătura.”  (Matei 5.6)

Am fost copii şi vom mai fi odată,           

Cu piepturi dezgolite-n plină iarnă,

Cămaşa morţii moartea s-o aştearnă,

Pe cruci de rai valahe, sângerată.

Am fost copii striviţi de propriul sânge,

Strămoşii dintre morţi ne strigă: „Apă!”

În cimitire oasele-şi adapă,

Ţărână-i…

Rugină e scrumul, de cuvinte m-ascund;                  

Cu palmele-n geruri, abisal şi profund,               

Te cerne o noapte - o privesc infinit -

Mă-nchipui cu tine în albastru cernit.

Doar cumpene, ape... au rănit un copac,

O mână de lujeri încrustată-n opac;

Te plâng anotimpuri pe un melos de nai,

Închide-te-n mine... 

De niciunde-mi şopteai...

Tu, piatră, ucide amoralul din noi;

Şi focul se…

Luminarul, luminarul... doar o candelă prelinge,

Strânsă-n cercuri, fumegândă, curge-n picături rebele,

Cioplitorul, vis lacustru, le adună în nacele,

Lumânări din ceară albă... vorbe-n gol, încet, s-or stinge.

*        *        *

Curge-n cer, lividă, ceaţa, singuratică-n abside,

Frunze pironite-n astăzi, fără vlagă, sângerează,

Clipe-n van străbat spre tine, te sculptează la amiază,

Ruginiul se întinde,

Luna de…

În curu' gol, în Parlament,

Venit-au ei cu maţe fripte,

Acum li-i vaietul ardent,

Că ţepe-n cur le stau înfipte.

S-au masturbat pe bani „munciţi”,

I-au adunat ca psihopaţii,

De euro îndrăgostiţi,

Au tot făcut băşici, rataţii.

Un Parlament de onanişti,

Cu creiere de bibilică,

Adunătură de blatişti,

„Europeni”... cu puţa mică.

Dar vine-o zi când dumnealor

Vor trebui ca să…

O stea îşi smulge albul din era glaciară,                                          

Un alb cum infinitul pe-o rază de lumină,

Iar timpul îl ascunde în „mintea de găină”

Ce un biped notoriu o poartă ca povară.

Se scarpină săracul acum dormind pe cracă,

Din nefiinţa-i rece o remuşcare-l prinde,

Coboară din copacul ce-i rupe înc-un dinte,

Ridică-n cer o rugă în chip de dobitoacă.

Cu mâna-i tremurândă mai caută-ntr-o…

A evadat? Dar ţi-au rămas piticii

Să-ţi joace rumba între sarsanale;

Prin iz de mici, din spaţii temporale,

Îţi scarpini odios buricu', Cici.

Acum priveşti în jurul dumitale

Şi ţi-ai dori să-i cauţi licuricii,

Să îi prestezi docil alte servicii

Bucătăresei, mirosind sarmale.

Şi stai aşa pierdut în aspra iarnă,

Îţi scrii c-un marker „beibi” pe veioză,

Priveşti apoi ştiuleţii prin…

Ce umbră mi-i noaptea în largi piruete,

Aşază pe ziduri paftaua-i geroasă,

Mai ard luminare în ceţuri şi lasă,

Din steiuri de gheaţă, funingini ascete.

Ce umbră mi-i noaptea şi-i plină-n regrete,

Bănuţi din arginturi sclipesc pe colină,

Doar stelele moscuri preling în răşină,

O cetină albă din vreascuri, poete.

Ce umbră mi-i noaptea în cozi de comete,

Când iarba suspină, mă strigă flămândă,

Pe-un ciúbăr,…

Statuia-şi smulge ochiul c-o unghie de ceară,                                             

Un ochi din infinitul rostogolit în sfere;

Secunda îl cufundă în vulva unei ere,

Închide în erete o mască mortuară.

Pătratul semn pe-aripă va desena iertare,

Cenuşa-i nisipie, în fulger s-o desprinde,

O lumina în stele, spasmodic le-o aprinde,

Din falusuri de piatră va construi altare.

În aer, un erete oniric…

- repostare -

O calpă tăcere apasă poveri;

Amarnice clipe vecernii alungă,

O toacă se-aude cum bate pe dungă

Şi sună un bucium a sfinte dureri.

O calpă tăcere apăsă poveri;

În rosturi de ceară mai plânge un clopot...

Un frate de cruce, cu glasu-i de şopot,

L-anină pe astăzi la ziua de ieri.

Proslavnică noapte coboară din bolţi;

Eresuri se-adapă strivite-n unghere,

Poem în altare…

      - repostare -

E Noaptea-Nvierii ce-aduce Lumină,

Îmi arde păcatul - agonică vreme,

O umbră se roagă, striveşte blesteme,

Se năruie cerul...

Pământu-i ruină.

O ceată de îngeri coboară-n atele,

Învăluie lutul în şoapta-i plăpândă,

Stigmat de cenuşă înlănţuie-n pândă,

Pe tălpile lunii, un vifor de stele.

E Noaptea-Nvierii! Se-nchină o rugă!

Pe rănile crucii sunt lacrimi,…

*

M-am lepădat de mine,

mi-am aruncat picioarele, trupul,

pielea... ochii nu,

i-am păstrat. I-am îngropat în pământ.

A crescut un peşte,

un peşte portocaliu, fără solzi;

îmi seamănă, sunt tot eu,

dar altfel;

picioarele-s mai lungi,

trupul mai subţire,

pielea străvezie;

locuiesc în nirvana.

**

M-am lepădat de mine,

mi-am aruncat picioarele, trupul,…