Luna caută sfioasă, cuibul rătăcit de nori

Palidă ca o idee, nu-și întoarce chip spre stele

Ceața-n vălul ei subțire o prinde de subțiori

O alintă calm și tandru, păzind blândul chip, de rele

*

Flăcări sfinte de iubire, păstrează cerul  amurg

Din colț de Rai, amânat, se-aud clipele cum cad,

Când se nasc iubiri carnale, fructe verzi se dau în pârg

Raiul e de a fi iubit, dacă nu-i aflat... e iad!

*

Lună, porți visări –…

Unduite crengi din gânduri

Sub privirile pustii

Cum ar fi de n-am mai fi?

Și s-ar pierde rânduri-rânduri

de-așteptări, tu nu vei știi…

Ne mai învelim o dată în istoria iubirii

Cum se-așază umbra tainic

Ca un timbru sec de crainic

Ce anunță cum plâng mirii

fericiți, doar timpu-i jalnic…

Și ard clipe-n lumânare, ștergând

umbre,  curse-ncet în calendare

Gri, tăcute, dar pudrate fin cu…

Motto:

 "Timpul este focul in care toţi ne ardem existenţa."

-Friedrich Nietzche

Stol de clipe pe cer viu

Aromind timp violet

Pe alocuri siniliu -

Pleoapei triste de ascet

Se…

Nor din nouri se adapă,

cerul plânge fără lacrimă

 Nu plouă, ne stropește-o  apă

zburătăcind toţi norii ca de păpădie

 poartă a visurilor salbă !…

veneam pe-o potecă pentru că era frig pe altundeva

 mâna-mi începea cu binecuvântarea,

 restul? gesturi pe care nu le pot cuvânta

 mâna-şi dăinuie căuşul

 este o sete care rămâne de veghe foamei nepereche…

Se pierde anotimpul cu bâlbâit fierbinte

Un Demostene poate, porecla-i - vară şuie

Aramă-ar vrea să poarte, neliniştea să-şi suie

Pe deget de destin, ca un inel cuminte…

Nu, fuga nu-i o artă! E doar plecarea…

motto:  Să nu pierdem timpul cu deșertăciuni, căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Clepsidrele au desprins nisipurile albe…

Cu-amintiri de dimineţi şi promisul cânt de seară…

Sub un cer plin de suspine, limpede să-l sorbi de sete

Ochiul bălţii de iubire parcă-ar vrea să ne îmbete,

Dintr-o scorbură clipesc urme noi de stele vechi…

așa-mi șoptea zațul de cafea

părea o mărturisire hoață

iar zâmbetele tale ultime mângâiau

pământul laolaltă cu floarea

abia ninsă de castan

viața-i doar un semn de exclamare

învăț pe degete încă

ce-i viul ce-i moartea

lecțiile de zbor vatămă uneori

plăcerea ploii de-a șopti

ceruri joase se-ncumetă

ca un sărut în talpa pasului stâng

vertij umil în veșnicii mărunte

unui munte…

Motto:

Câteodată noi începuturi sunt deghizate în finaluri dureroase – Lao Tzu

să nu creşti aşteptarea ca pe-o floare

când buruienile sunt vii dezamăgiri 

nici să nu scotoceşti aiurea nişte vini

 la umbra umbrei tale, în plin…

Două ceasuri stau pe-o carte

Tic-tac-uri amestecând

Unul simte că e noapte

Celălat zorii venind...

Limbile poartă tăcerea

Printre cifrele-amuțite

Alta le-ar fi însă vrerea

Să se știe odihnite...

Unul, în brățară grea

e mai vechi ca timpul scurs

Celălalt prin catifea

s-a lăsat de clipe muls

Strălucește fiecărui

câte-un punct amăgitor

o fi praf de stele…

Nu trăi clipa, fii clipa!

citat de Alejandro Jodorovsky

***

Mai scriu despre iubire? Stinsă-i vatra,

pierdută prin cuvinte rătăcesc,

frânturi de fericire mai roiesc

ca pe la porţi cândva, uitată şatra...



De ce-ar purta un suflet bun blesteme,

încuietori la porţi de ce păstrăm?

când din văzduhuri doar lumină-luăm…