Cu-amintiri de dimineţi şi promisul cânt de seară…

Sub un cer plin de suspine, limpede să-l sorbi de sete

Ochiul bălţii de iubire parcă-ar vrea să ne îmbete,

Dintr-o scorbură clipesc urme noi de stele vechi…

așa-mi șoptea zațul de cafea

părea o mărturisire hoață

iar zâmbetele tale ultime mângâiau

pământul laolaltă cu floarea

abia ninsă de castan

viața-i doar un semn de exclamare

învăț pe degete încă

ce-i viul ce-i moartea

lecțiile de zbor vatămă uneori

plăcerea ploii de-a șopti

ceruri joase se-ncumetă

ca un sărut în talpa pasului stâng

vertij umil în veșnicii mărunte

unui munte…

Motto:

Câteodată noi începuturi sunt deghizate în finaluri dureroase – Lao Tzu

să nu creşti aşteptarea ca pe-o floare

când buruienile sunt vii dezamăgiri 

nici să nu scotoceşti aiurea nişte vini

 la umbra umbrei tale, în plin…

Două ceasuri stau pe-o carte

Tic-tac-uri amestecând

Unul simte că e noapte

Celălat zorii venind...

Limbile poartă tăcerea

Printre cifrele-amuțite

Alta le-ar fi însă vrerea

Să se știe odihnite...

Unul, în brățară grea

e mai vechi ca timpul scurs

Celălalt prin catifea

s-a lăsat de clipe muls

Strălucește fiecărui

câte-un punct amăgitor

o fi praf de stele…

Nu trăi clipa, fii clipa!

citat de Alejandro Jodorovsky

***

Mai scriu despre iubire? Stinsă-i vatra,

pierdută prin cuvinte rătăcesc,

frânturi de fericire mai roiesc

ca pe la porţi cândva, uitată şatra...



De ce-ar purta un suflet bun blesteme,

încuietori la porţi de ce păstrăm?

când din văzduhuri doar lumină-luăm…

Nenumărate-s zilele de joi, uite:

din grabă, s-a dat drumul drumului spre noi!

când pace căutăm ca în ghioc

plăcerilor le place şi deznoadă

oftaturi împletite cu noroc…

De ne-om opri să scotocim prin…

A miere şi pedeapsă simt miroznă

În amorţita aripă de vânt

Adulmec dulcele pe muchia de cuvânt

Copilul care sunt, îmi pregăteşte-o poznă?…

felinarele din muguri saltă florile de dor

nu sunt fapte păcătoase, doar secretele prea mari

într-un bob de rouă spartă, în elitre de bondari

sau în sulița prea verde în al spicului mohor

zace o tăcere-adâncă într-o geană de-ntuneric…

a muşcat viaţa din mine rânjind parşivă!

de unde să ştie că

la celălalt capăt din mine

se naşte-o poezie?

să ne jucăm de-a poezia

iubite,

să-ţi înfrunzească teiul pe pleoapa stângă

pe-obrazul meu să ningă floarea de castan!

e mult mai mult de-un an de când,

sălcie

lacrima ne tot gusta pe rând

cu jind, cu poftă

cum gustă ploaia din pământ!

te-mbeţi cu apă chioară, viaţă!

ca o…

Frunze, foi de viță bună

Ascultați ce-ar vrea să spună...

Și iar verde crengi de-alun

Stați în loc, am să vă spun:

Dulce vorbă românească

Vine-n prag să vă dorească:

Cum e luna de iubită, să vă fie…