Privirea umedă, ȋnşeală ochiul

ȋn cădera imaginii repetate prea des,

deformate de dorinţă.

Ȋntorc  banal capul şi privirea

Se amestecă printre  trecători,

pe partea umbrită a sorţii.

Nu recunosc  căldura ca să pot

ȋntregi  imaginea ȋnchisă odată

ȋntr-un sentiment nebunesc.

Amestec  printre  amintiri tot ce mai am:

sentimente neconsumate, răbdare,

tristeţi aruncate  ce se roagă ȋn genunchi

să nu le  părăsesc…

Utilizatori de vise, bărbaţii

le ȋnchid ȋn zona aceea gri

unde nu cer nimic şi nu se laudă

de unde le pot scoate pe rȃnd

Şi le compară surprinşi, cȃt de bogaţi sunt.

Mimeaza dese ori iubirea

şi o colorează ca ȋn cartea copilăriei,

să sară ȋn ochi, dacă nu sare din suflet.

Pentru unii sunt cȃntec şi dor,

dar pentru toţi sunt povestea nescrisă

deschisă pe o pagină a sorţii.

Cartea rămȃne deschisă la pagina opt-nouă,

pentru că mai…

Copilul din mine nu acceptă decȃt

copilul coplului meu, singurul participant

la exerciţiul de zbor,

desprins dintr-un  ieri  obosit  şi plicticos,

investind ce nu am putut dărui,

neştiind ca are copilul ȋn el .

Netezeşte  calea pregătind elicea pentru zbor,

altul decȃt cel ȋnvăţat .

Am  adunat de pretutindeni  timp,

am cheltuit la fel de multă iubire,

cunoaştere şi dorinţa de a trece ȋn  spaţiul

 acela special…

Exersez popasuri,

cum ar fi popasul iubirii şi al ȋnţelegerii

al cunoaşterii,

sau se poate exersa popasul  căderii,

suficient, ca să devina popasul eternic,

care să ȋngroape visul, zborul, cu tot cu speranţă.

Pe parcurs am mimat toate căderile,

dar nu zborul, care mereu era doar vis.

Cheltuiesc ȋn fiecare zi sentimente, conoştinţe

ca să ȋnvăţ desprinderea, din coasta altui Adam,

 dar exersez numai contopirea,

ce va…

Plătesc  povestea veche nescisă,

aruncată ȋn podul de vechituri,

ȋntr-o iarnă ce nu se mai poate curăţa.

Amprenta nu mai dispare,

nici ȋn altă existenţă, devenind

experimentul  sufletului ce nu poate

termina un scenariu cu sentimente amputate.

Paşii mici nu mă ȋndepărtează de durerea cronică.

Făcuţi pe loc bătăoresc o cale fără destinaţie,

Pe care am pătruns de cȃnd mă ştiu, fără să ştiu.

Ȋnebunite celule mele strănse de…

Gȃndurile, trenuri  fără  orar , staţii şi cale.

Nici o destinaţie nu este clară.

Aleargă ȋn cerc, apoi ȋn spirală, iar

Şi  iar , pasagerii lor sentimente neştiute,

Şoapte nerostite, privesc de la ferastra

visului vagon, ȋn noaptea gata să ȋnceapă.

Speriate se aliniază decente

pe  banca unei poveşti şi ţin cu dinţii

strȃns , ȋnceputul unui verb viu şi tandru.

Este singura călătorie fără sfȃrşit,

ȋn care patologicul nu mă…

Zornăim  pe la uşile sorţii

ȋncercȃnd să pătrundem cu chei găsite

sau pierdute de alţi trecători.

Aliniem ȋn prag sentimente

decent curăţate, vorbe cu sens predestinat,

 neȋncepute .

Trosnim atunci cuvintele astea,

cioburi să se facă, că şi aşă ȋnţelesul  e prea greu

şi dese ori ne scapă.

Conturul golit de sens, ocupă

Locul ȋnutil ȋn viaţă.

Hăinuţe ponosite ȋmpărţim ȋn piată

Şi ne aliniem…

Şcrijelesc ȋn fiecare zi cȃte un gȃnd

Pe răbojul golit de fapte.

Nu ştiu ce aşteptări ai şi nici cȃt

De adȃnc trebuie să tatuez

partea poveştii nespuse şi uitate

din cutia copilăriei…

Poate memoria ȋmi joacă feste

Şi rolul este invers, cum este

iubirea cu capul ȋn jos.

Nu este nimic pregătit să o ȋntoarcă

Să o cureţe şi să-I pună hăinuţa nouă

A crescut prea mult şi i-au rămas mici

toate…

Copiază, ti-am spus,

bucata asta de fericire.

Nu am altceva mai bun

să-ţi dau ȋnapoi…

Lasă-mi mie locul ȋn care a stat,

să-mi cuibăresc inima şi

să aştern povestea nescrisă.

Lasă-mi urmele iubirii

şi parfumul ce a cuprins primăvara…

şi iată nici acum nu s-a evaporate,

ȋncȃt musteşte sentimental asta

chiar dacă toamna a uscat

şi floarea şi rodul.

Nu-ţi pot da, totuşi

bucata mea de…

Plecări, veniri, uşi trȃntite,

reveniri, amintiri,

niciodată răbdare.

Mă ȋnvȃrtesc.

Ȋn caruselul ăsta nu mai găsesc iubirea.

Este prea sus.

O spirală a propulsat-o

dincolo de gȃnd…

n-ai apucat s-o simţi

şi s-o aşezi pe partea stȃngă

să creezi echilibrul…

şi de atunci eşti mereu aplecat

pe partea aia fără iubire.

Păcat erai aşa de frumos ȋntreg…

Să te-nfiori atunci

cȃnd ȋmi atingi cuvȃntul

care nu mai poate spune nici

o  vraja, cȃntec sau poveste

sub steaua mea părtaşă

la minunea ȋnfăptuită ieri.

Să cununăm cuvȃntul cu iubirea

şi pruncii noştri cȃntec vor rodi,

vers sălbatec dar sublim.

Iubite, nor albastru eşti

ȋn gȃndul meu dintȃi,

adiere şi dorinţă nerostită,

chiar dacă cercul meu are

un arce lipsă,

ȋl strȃng un pic

şi tot eu…

Cuvintele mele au prins o curbura aparte,

se-ncovoaie de greutatea

sentimentelor nerostite,

poveri sublime, decȃt baloane colorate

la petreceri aniversare.

Şe rostogolesc greoi,

pline de ȋnţelegere pe cărări ȋnchise

sau aleargă diafan prin nisipul

din clepsidra sorţii.

Nu ştiu ce solie aştepţi.

Eu negociez păcatul nefăcut,

să cadă ȋncet printe cuvinte…

Le poleim, le camuflăm

Şi nimic nu ne ȋmpiedică…

Spȃnzură tu orele acestea negre

de dorinţă nerostită,

că altfel le rup eu minutele

tulburător de pătimaşe, ce te aşteptă

mereu,  chiar dacă nu stii.

Opreşte-mi nişte ceasuri bune

Să fie popas printe cuvinte

Şi doruri, acolo unde era

cȃndva o cumpănă.

Am sărit peste ea şi am ajuns

atleta buna printre ghinioane şi dureri.

Am păstrat o amintire

dintr-o clipă de uitare,

ce nu puteam s-o…

Tu ai pictat gȃndurile acestea  albastre ?

Erau neȋncepute,

le-ai consumat pe toate

fără mine, cȃnd eu eram puţin plecată… 

Nu am mai găsit treapta,

cea de sus sau cea de jos. 

Mi-ai răstignit iubirea

pe trapta aceea ciobită şi rece

pe care nu calcă nici o fecioară

dar se usucă ȋncet.

 Ȋn tăcere fără să vrei

mi-ai făcut un mare bine,

fără să ştii,

nu mi-ai lăsat nici o treaptă liberă

pentru…

Aş vrea să asculţi conversaţia

inimii de pe partea dreaptă a vieţii

Se petrece  ȋn soaptă,

nu ţipă şi nu te cheamă…

Ti-a obosit gȃndul pe alt culoar

la altă ȋntrecere ȋntre poveşti.

Nu aud clar declaraţa inimii tale

dar cred că s-a produs,

de vreme ce ai pătruns ȋn vis, ȋn dor.

Strȃnge ȋn jurul meu rostul lacrimilor

făcute ȋn pripă şi dă-mi timpul

tău neexpirat, creditează-mă

cu poezia lipsă din…

Gȃndurile mele cu greu ȋşi ţin

echilibrul şi se strecoară de-a buşilea

spre capcana cuvintelor,

ce  rostite nu se mai pot ascunde,

iar motivarea ar fi doar un moft

de domnişoară persecutată.

Recunosc sentimentele inutile,

risipă de iubire şi ȋnţelegere.

Nu duce nicăieri zborul

dar nici căderea nu este dorită

ȋn faţa soarelui ce-mi arde povestea.

Hai, să exersăm pasul

chiar dacă s-a schimbat ritmul

şi…

Spune-mi cine ȋţi netezeşte diminaţa

şi ţi-o  aliniază la dunga

zilei ce nu ştii ce aduce,

unde drumul este frȃnt

şi trebuie să strecori răbdare şi ȋngăduinţă

pentru gestul nefăcut dar durut

Nebătuta cărare o doreşti şi tu

şi ţi-o aştern ofrandă la picioare

ca ȋnceputul să-ţi fie mereu verde

şi dor neȋnceput, patimă,

zbor tulburător,  peste anotimpul coacerii

Ghiceşte-mi ȋn palmă

ceea ce aştepţi să…

nu mai am loc ȋn cercul ăsta albastru

tăcerea ta urlă şi cuvintele

 nespuse doar eu le aud

timpul meu absent s-a speriat

şi s-a ascuns acolo unde ai lăsat

copilăria neterminată

visul şi-a rupt aripa

ȋncercȃnd o salvare de urgenţă

zile cu nopţi şi ploi

s-au scurs ȋncet din clepsidra ciobită

ce a lăsat loc unei poveşti nebune

senzuala dorinţă sufocată şi ucisă

 ȋn zori ce inundă un gȃnd

spaţiu…

am sugrumat silaba cu bolta palatină

ca să nu se audă cuvȃntul

verb greu cu rezonanţă şi durere

ce nu-l poţi contesta

ȋntorc privirea şi mă fixez

ȋn alt gȃnd

altă culoare alţi eroi

altă Ileană acelaşi şcenariu

nici un sunet nici o vibraţie renunţare

poteca nu se mai  vede

mă sfȃşie rugii plăcerii obosite

şi abandonate ȋn alt timp

am mult de urcat acolo

ȋn colţul din dreapta

chiar am zărit…