Hoinari, culegători de rouă,

când setea ne ucide nopțile toride,

stingem incendii din atriile verii,

cutreierând prin poezie și prin dor.

Sunt zile, nopți fără de timp,

ceasuri cu limbile căzute...

Atâta liniște că îmi golește gândul

și mă aruncă în visare și în hău...

Periculoasă starea mea de…

Devenisem colecționar de ploi,

într-o vreme când strângeam totul

fără urme...

Nu voi mai lăsa stropilor

cu solzi de plumb

să-mi ucidă cuvintele,

înșirate pe firul subțire de rost...

Era un anotimp, din timp fără margini,

fără decantare, împresura gândul

rostit la începuturi.…

Între ieri și azi,

adiere de aripă,

gîndul ce nu devenise cuvânt,

spațiile dintre trepte frânte...

Ce mi-ai pus, Doamne, la capăt de rând,

darul sub pomul de Crăciun este biletul

de zbor spre înalt,

sau ogorul gata să încolțescă

semințele ce-mi germinează zâmbetul

De o parte…