O inimă
din care cresc tornade,
vuiet
de tren dezlănţuit pe şine
fără mecanic
şi gri, mult gri, un continent de gri
prin care defilează, hoarde, adolescenţi
buimaci,
abia ieşiţi dintr-un război civil
calcă apăsat
fachiri moderni, indiferenţi
la rănile din talpă
alunecă graţios printre cuţite
fără să le pese că timpul
e-o spargere continuă de ceasuri
cu cadrane de…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 30, 2013 la 10:01am — 10 Comentarii
Dimineţi de cenuşă
ceaţa
se strecoară şerpeşte,
într-o tăcere de cuţit
înfipt până-n plăsele
cade
o ploaie fină, îngreunată
de memoria atâtor ruguri
pe care-au ars de-a valma
astronomi şi vrăjitoare.
Sub nuc,
bătrânul şi câinele
marea
a murit
odată cu Hemingway.
Oraşul
îşi inchide uşa către verde
vuieşte ca un tren
dezlănţuit pe…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 30, 2013 la 10:00am — 10 Comentarii
Picioarele, croite special
pentru galop
scot scântei
din scântei, incendii
părul, o coamă-n care noaptea
agaţă stele bete
de dans şi cântec,
vârtejuri,
roiuri
de universuri noi,
naştere continuă
într-o mână, centaurul închide
soarele şi luna
în cealaltă,
o clepsidră
în piept, străfulgeră
stoluri de păsări
cu aripi largi, cât…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 27, 2013 la 12:51pm — 10 Comentarii
pe care stau, alcătuit din aceiaşi atomi care compun pădurea
şi privesc, până când privirea
încrâncenată reuşeşte
să taie încă o fereastră în perete,
două, pentru aviditatea nepotolită a
ochilor
să pătrundă lumina, chiar confuză
ca aurul neseparat încă de filon, lumina pe care
o lacrimă,
o singură lacrimă
omenească
o va spala dumnezeieşte,
va face transparentă,
îi va da gustul acela numai al…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 27, 2013 la 12:30pm — 12 Comentarii
e cel care
învaţă să înoate de unul singur
în apele tăcerii, mişcându-şi alene
braţele - vrejuri de viţă uscate -
către un ţărm
rămas în spate, un spate greu
ca o galeată goală
-golul atârnă cel mai greu-
Bătrân
e cel care
bea un strop de vin
să-şi încalzească sângele,
sperând
să-l audă cum curge, să-şi amintească
de vărsarea
fluviilor în…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 26, 2013 la 1:02pm — 8 Comentarii
Prin minte
trec peisaje, chipuri
-vechi picturi, straturi
de praf peste culori –
omul stă cuminte
în celulă
la adăpost, căci astăzi
a vorbi
este deja un fel de moarte
anticipată
a gândi, o rană supurând
zăpezi murdare i s-au strâns
în păr şi praf, munţi de praf
pe tălpi şi cărţi
în cadrul uşii, Eccleziastul, însoţit de un ciopor
de umbre vinete
cu zâmbet rău
îi aduc…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 26, 2013 la 1:01pm — 7 Comentarii
Întinde mâna
culege-mi sângele
cum culegi grâul
împrăştie-l
la răsărit şi la apus
să se înalţe, să coboare
cum respiră valul
să înveţe
desfăşurarea în fuioare de lumină
să coboare-n maci
şi să surâdă
în surâs,
cunoaşterea-i deplină
lasă-l să curgă
liber pe cărări,
vin de viaţă
pentru păsări, cuvinte şi culori
privind la soare, poate va orbi
ei şi?
n-o…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 25, 2013 la 1:07pm — 11 Comentarii
Nu moare cel
cu pieptul deschis înspre vânt,
din al cărui pumn încleştat
ţâşneşte o lance,
cel pentru care va exista oricând
măcar o moară de vânt
cu 1000 de capete
nu moare, acesta
îşi strânge tâmplele în palme
până le face izvor
pentru el,
piatra înfloreşte,
copacul şi pasărea
cântă la fel,
planetele
sunt fructe comestibile,
“frumoase la…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 25, 2013 la 1:06pm — 10 Comentarii
Mântuitoare, poezia
in memoriam, Ştefan Afrimescu
Marea e la locul ei
valul, sarea, depărtarea
tac
şi aşteaptă
ce, pe cine?
reversul plecării
nu e întotdeauna întoarcerea
viaţa
e un drum cu sens unic
valul
cutreieră deja printr-un alt sânge,
poate albastru, sânge de poet
însetat şi flămând
de planete,
de pietre,
de gol şi de plin,
de…
Adăugat de Anca Tanase la Mai 14, 2013 la 10:30am — 10 Comentarii
Cafeaua de dimineaţă
Ne bem cafeaua, încă, împreună
prin ochii tăi trec zdrenţe ceţurile nopţii
zâmbeşti… şi cerul începe să coboare
încet, să nu ne sperie…
e-acelaşi cer, sau altul?
La acest ţărm al mesei, eu mă gândesc
la mâine, un “mâine” îndurerat, ca o poveste
de Christian Andersen
vorbim… cuvintele sunt pietre, îngreunate
de prea mult “ieri”, de spaime şi regrete;
eu mă…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Mai 14, 2013 la 10:28am — 8 Comentarii
să spui: “lumea e frumoasă”, chiar dacă n-ai văzut-o;
cum ar putea, un dar, să fie altfel?
să spui: “iubirea e tristă”, chiar dacă n-ai cunoscut-o;
cum ar putea fi altfel, când tristeţea
este podoaba ei cea mai de preţ?
să spui: “viaţa e scurtă”, chiar dacă n-ai cum s-o măsori. Viaţa
nu poate fi altfel decât “scurtă”, mult prea scurtă, pentru
frumuseţea aproape insuportabilă a lumii şi poemele
născute…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 27, 2013 la 12:43pm — 6 Comentarii
Pe o aceeaşi bancă,
într-un acelaşi parc,
un cerşetor citea
mereu, aceeaşi carte… aştepta
ziua în care, din senin, un vifor
să-l poarte către mare
-galop de val,
galop de vânt-;
acolo,
printre cai de mare şi corali
este un templu fără zei, cu poarta larg deschisă
pentru cei trişti şi singuri, care au
drept singură avere, o carte
-nu contează care-.
Un clopot…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 27, 2013 la 12:43pm — 15 Comentarii
Şeherezada-şi deapănă povestea…
În noaptea părului,
gâtul alb
luceşte stins…
la uşă
călăul e treaz...
Şah Riar ascultă…
fără răgaz, Şeherezada
din carne toarce firul…
ape clare
suie din adânc…
cactuşii,
floarea îşi deschid…
Printre odoare, perne,
covoare zburătoare
se nasc poveşti, înlănţuite
precum mărgăritarele pe…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 25, 2013 la 8:20am — 14 Comentarii
Am regăsit cutia cu-amintiri
din podul vechi
paianjenii plecaseră…
în urma lor,
doar pânza, fragilă şi
periculoasă…
Lumina tremura…
Am deschis cutia…
ce greşeală!
N-am mai plecat…
sunt tot aici,
în vechiul pod!
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 23, 2013 la 2:55pm — 12 Comentarii
Caii albi,
caii negri,
caii cu stea în frunte,
ne bântuie ziua,
ne bântuie noaptea, cu vise cu tot
îşi răstoarnă galopul în noi până când
devenim lăncii, aruncăm
strigăt la cer: “Fă-mă din nou, fă-mă galop, să nu îmi mai pese
de timpul iubirii,
de timpul durerii,
de timpul muririi”.
Caii albi,
caii negri,
caii cu stea în frunte
spulberă zapada,
răscolesc…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 23, 2013 la 2:54pm — 9 Comentarii
Puterea îmi vine de sus,
din susul în care mama a primit în posesie o fâşie de cer,
de unde veghează
ca o leoaică blândă,
ca Chomolungma, înfăşurată într-o zăpadă castă,
Zeiţa-Mamă a pământului care sunt
-cotropit de sete pământ-;
şi când ciutura mea
devine sită,
roagă norii să-si încline puţin găleata;
când lichenii îmi sugrumă
pădurea crescută din umeri,
armura veche roasă de rugină,…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 22, 2013 la 8:14am — 8 Comentarii
De poţi
să te arunci
în moarte ca-n iubire
din sânge îţi va creşte o vioară
şi din vioară un trandafir
spre-a-i împlini, privighetorii,rostul
de-a-nlănţui, în cântece, tăcerea
sângelui care se varsă-n marea
nebunilor frumoşi, îndrăgostiţi
de propria rană, singura care
ştie să cânte astfel încât
să le redea
orbilor vederea,
surzilor, auzul,
muţilor, glasul,
Tatălui, pe…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 22, 2013 la 8:13am — 6 Comentarii
Universul se-adună, se strânge în sine
şi vine tiptil
la pragul bunicii
şi casa şi bunica
sunt din pământ
şi scunde, amândouă
casa zâmbeşte din muşcate
bunica, din ochi
şi din obrajii plini
de soare, vânt,
şi brazde întoarse
îşi şterge mâinile pe şorţul mirosind
a pâine caldă
şi se strecoară prin grădină, lin,
spre poarta niciodată încuiată
vin nepoţii…
se şterg cuviincios…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 21, 2013 la 5:54pm — 8 Comentarii
De la un timp, culorile,
toate culorile
violente,
paşnice,
fierbinţi sau
reci,
poartă în ele
un strop de negru
- o gaură de vierme -
Cineva
a început să-mi sape un tunel
în piept
se apropie de omoplaţi…
curând,
va zbura pe-acolo
un fluture de noapte
Mi se va întinde oare
vreo mână de lumină?
Tu ştii…
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 21, 2013 la 5:30pm — 6 Comentarii
E sărbătoare astăzi
afară din cetate
poporul
îşi trezeşte leii
şi curge către Cruce
Legea e aspră, dar e dreaptă!
Cum a-ndrăznit Acesta
să ne iubească-aşa,
nemăsurat?
părinţii
nu i-au spus nimic
despre cumpătare, prevedere,
provizii albe pentru zile negre?
atâta darnică risipă
ne-a umilit.
Poporul
curge înspre Cruce
fremătând
foamea…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 18, 2013 la 7:12am — 11 Comentarii
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - scriitor
MIHAI KATIN - scriitor
GRIG SALVAN - scriitor, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 300 Euro
Monica Pester - 300 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor