Câte plecări,

atâtea porţi

rămase-ntredeschise

spre reveniri

şi drumuri care-aşteaptă

dar şi plecări

când poarta se închide

c-un zgomot sec

ecoul nu răspunde

rămân în amintire

privirea,

părul alb

şi ridurile pielii

părinţi,

de-atâtea ori

daţi la o parte,

purtători

de-atâta moarte

pârjol

în urma voastră

şi poduri rupte

amintirea…

să suspendăm ţara

între cer şi pământ

sau

nici pe pământ,

nici în cer

cei mai înalţi

îi vor izbi câte-o ghioagă în cap

cei mai mici

îi vor biciui tălpile

cei nici prea înalţi

nici prea mici

de înălţime medie,

majoritatea,

îi vor bate cuie în coaste

ţara va răbda

va deschide braţele

şi va spune:

Întoarcerea lupilor

vin lupii, flămânzii

se-ntorc

odată cu ei

coboară îngheţul

izvoarele se ascund sub pământ

teroarea aleargă prin sânge

intraţi în case

închideţi ferestrele şi

trageţi oblonul

peste voi

baricadaţi uşa

nu mai aprindeţi lumina

pruncilor, ochii

lănci de gheaţă le sunt

şi dinţii

le apar mai devreme

pe marginea ferestrei

cineva…

trăiesc prin clopotul bisericii

dangătul lui îmi spune

când moare cineva

atunci, aud

cum cad cireşile-n livezi

plâns

peste ochii închişi

zgomote moi, vătuite

ale unei agonice armate

aud

cum peste pietre

coboară curcubeul

să coloreze somnul celor duşi

sau când se naşte cineva

spre a reface

rezerva de lacrimi

a lumii

dangătul clopotului îmi spune

când fratele

îşi vinde…

te-am ascuns, fără să ştii, pe lună

am clădit în juru-ţi ziduri înalte, de brumă

să nu ştii că există şi alte constelaţii

mai luminoase, fulgerând prin spaţii

am împletit gratii albastre

pentru nori şi păsări şi astre

să nu te plictiseşti, dragul meu

de atâta lună, de atâta “eu”

ţi-am lăsat şi vreo doua-trei sirene

să-ţi cânte amintirea de mine

şi de pământul îndrăgostit de…