S-a stins lumina
am coborat pe scara fara ochi
si m-am gandit la 2 m sub pamant
de-acolo,
au urcat la suprafata
chipuri...

ps. ma mai joc putin si azi! :D    De luni redevin serioasa!

ne jucăm cu mingi

le prindem, le azvârlim în sus,

la stânga, la dreapta, înapoi

- să rămâna ceva şi în urmă, fie şi numai

o dâră prin aer -

pase cât mai precise

da, mai nimerim şi pe-alături

orice vânător

ratează, din când în când, ţinta

am prins mingea

pe care scrie fluture

ţi-o trimit pe cea cu înscrisul

înger

iată-le, se ciocnesc în aer

mingiile-stele

cresc roşii…

Mic tratat despre contrazicere/contradictii



Mi s-a spus deseori,

sub forma de repros:

- iti place sa contrazici! -

sau de intrebare:

- de ce-ti place sa contrazici? -

i-am privit

ca-ntr-un muzeu abstract

pai,

nu suntem toti un ghem, ghemuri

de contradictii?

creste in mine contrazicerea,

in…

Pygmalion

Mi-am aruncat în traistă o daltă de cleştar

şi am pornit spre răsărit să sculptez lumina

cât încă doarme, felină blândă, între umbre

lumina leneşă, lascivă, insinuantă,

apa străvezie în care naufragiază

păsări, peşti, avioane, zei obosiţi

de rugăciuni, ofrande, fum de jertfe

lumina-asasin,

lumina-mamă,

lumina-tot

a celor şapte plus una zile

merg

spre ora magică în…

Ceasul anunţă miezul zilei

în fereastră, colina îşi ondulează coama

şi dincolo de ea,

dincolo de,

dincolo,

alte coline,

munti,

câmpii

până la contopirea în albastru

legănat, legănător, adânc,

îndurerat

în coltul ochiului, atârnă

un bob sărat

în bob, închisă, o tavernă

egeeană

pe ţărm albastru…

Nu vrea…

Când ochii lupilor se-aprind,

pădurile

devin fosforescente

sub pielea vie, oasele

uită psalmii

de rugă, de blestem, de vindecare

Fiara

îşi ascute ghearele

Nimicul urmează

să-şi primească prada

Gândul

dispare în negând,

sensul, în nonsens,

rostul îşi pierde rostul, şi

raţiunea

intră în cuşcă

şi azvârle cheia

reversul…

În faţa mării, să nu râzi!

Să-ngenunchezi,

să te închini,

să taci! Tăcerea

îţi va deschide-adâncul

şi-ţi va întinde mâna, să cobori

scara cu un singur sens

- în centrul tău – acolo, vei auzi

lumina

cum îşi plămădeşte floarea.

În faţa mării,

aici – e peste tot,

acum – e-ntotdeauna,

clipa, ora, secolii

sunt una.

fumul ţigării e penelul

din care cresc pe pânza nopţii

spirale plutitoare

din spirale, cresc

Debussy

şi ploaia

patul răvăşit

este un câmp tăcut

macii

s-au întors în lan

măştile

revin la locul lor

o altă zi…

Sunt poeme

cărora trebuie să le rezişti

cum rezişti disperării

tale sau a unui prieten

chiar dacă Dante

pe marginea de flăcări

a unuia din cercuri

a răguşit strigând

“lasciate ogne speranza”

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

Căci

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drumurile

cu toată splendoarea lor, cu aventura, cu castanietele

care trezesc furtuni

daca uităm să mergem,…

La capătul privirii

trec turme de viţele

la primul lapte

pasc iarbă albastra, sunt

frumoase ca mamele tinere

eliberate de durere

durerea

a trecut în ţipătul pruncului

şi va sta acolo, nestingherită,

până intră în gară

ultimul tren

Mama surâde…

poate pruncul ei

va fi pescar de culori

sau sculptor de poeme în gheaţă

poate pruncul ei

va atinge…