O inimă

din care cresc tornade,

vuiet

de tren dezlănţuit pe şine

fără mecanic

şi gri, mult gri, un continent de gri

prin care defilează, hoarde, adolescenţi

buimaci,

abia ieşiţi dintr-un război civil

calcă apăsat

fachiri moderni, indiferenţi

la rănile din talpă

alunecă graţios printre cuţite

fără să le pese că timpul

e-o spargere continuă de ceasuri

cu cadrane de…

Dimineţi de cenuşă

ceaţa

se strecoară şerpeşte,

într-o tăcere de cuţit

înfipt până-n plăsele

cade

o ploaie fină, îngreunată

de memoria atâtor ruguri

pe care-au ars de-a valma

astronomi şi vrăjitoare.

Sub nuc,

bătrânul şi câinele

marea

a murit

odată cu Hemingway.

Oraşul

îşi inchide uşa către verde

vuieşte ca un tren

dezlănţuit pe…

Picioarele, croite special

pentru galop

scot scântei

din scântei, incendii

părul, o coamă-n care noaptea

agaţă stele bete

de dans şi cântec,

vârtejuri,

roiuri

de universuri noi,

naştere continuă

într-o mână, centaurul închide

soarele şi luna

în cealaltă,

o clepsidră

în piept, străfulgeră

stoluri de păsări

cu aripi largi, cât…

pe care stau, alcătuit din aceiaşi atomi care compun pădurea

şi privesc, până când privirea

încrâncenată reuşeşte

să taie încă o fereastră în perete,

două, pentru aviditatea nepotolită a

ochilor

să pătrundă lumina, chiar confuză

ca aurul neseparat încă de filon, lumina pe care

o lacrimă,

o singură lacrimă

omenească

o va spala dumnezeieşte,

va face transparentă,

îi va da gustul acela numai al…

e cel care

învaţă să înoate de unul singur

în apele tăcerii, mişcându-şi alene

braţele - vrejuri de viţă uscate -

către un ţărm

rămas în spate, un spate greu

ca o galeată goală

-golul atârnă cel mai greu-

Bătrân

e cel care

bea un strop de vin

să-şi încalzească sângele,

sperând

să-l audă cum curge, să-şi amintească

de vărsarea

fluviilor în…

Prin minte

trec peisaje, chipuri

-vechi picturi, straturi

de praf peste culori –

omul stă cuminte

în celulă

la adăpost, căci astăzi

a vorbi

este deja un fel de moarte

anticipată

a gândi, o rană supurând

zăpezi murdare i s-au strâns

în păr şi praf, munţi de praf

pe tălpi şi cărţi

în cadrul uşii, Eccleziastul, însoţit de un ciopor

de umbre vinete

cu zâmbet rău

îi aduc…

Întinde mâna

culege-mi sângele

cum culegi grâul

împrăştie-l

la răsărit şi la apus

să se înalţe, să coboare

cum respiră valul

să înveţe

desfăşurarea în fuioare de lumină

să coboare-n maci

şi să surâdă

în surâs,

cunoaşterea-i deplină

lasă-l să curgă

liber pe cărări,

vin de viaţă

pentru păsări, cuvinte şi culori

privind la soare, poate va orbi

ei şi?

n-o…

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

pentru el,

piatra înfloreşte,

copacul şi pasărea

cântă la fel,

planetele

sunt fructe comestibile,

“frumoase la…

Mântuitoare, poezia

                       in memoriam, Ştefan Afrimescu

Marea e la locul ei

valul, sarea, depărtarea

tac

şi aşteaptă

ce, pe cine?

reversul plecării

nu e întotdeauna întoarcerea

viaţa

e un drum cu sens unic

valul

cutreieră deja printr-un alt sânge,

poate albastru, sânge de poet

însetat şi flămând

de planete,

de pietre,

de gol şi de plin,

de…

Cafeaua de dimineaţă

Ne bem cafeaua, încă, împreună

prin ochii tăi trec zdrenţe ceţurile nopţii

zâmbeşti… şi cerul începe să coboare

încet, să nu ne sperie…

e-acelaşi cer, sau altul?

La acest ţărm al mesei, eu mă gândesc

la mâine, un “mâine” îndurerat, ca o poveste

de Christian Andersen

vorbim… cuvintele sunt pietre, îngreunate

de prea mult “ieri”, de spaime şi regrete;

eu mă…