Puritate tricoloră

Să ștergem sângele închegat pe stindard

Lăsând doar inocența florilor de vară,

Apoi din cerul ce se aruncă-n valul cald

Să decupăm și norii gri de odinioară.

Regenerând culoarea de purpură și foc

O așezăm pe soarele câmpiei,

Unde eternitatea îi găsește loc

De cinste, pe drapelul României.

    Trupul cuvântului

Când iarba s-a trezit

Și cântă furnicii ce-a obosit,

                    Cuvântul tace.

Când floarea de tei

Vorbește cu suratele ei,

                    Cuvântul zace.

Când banii se ceartă

Că n-au o soartă dreaptă,

                    Cuvântu-i pe ace.

Când omul umilit

Să tacă s-a plictisit,

                    Cuvântu-i place.

          Încotro?

Din drumu-i sinuos şi timpul s-a oprit

Când fericirea îmi provoacă insomnii,

Alerg deziluzionată spre infinit

Magnetizată de mugurii luminii.

Am obosit. Să mă opresc? Nu vreau! Nu pot.

Mă strigă ecoul ieşit din buzunar

Care uşor transformă nimicul în tot

Cerneala obosită mă face hoinar.

Nu-mi pasă, o prevestire mă îndeamnă

Să rup ţesutul literelor din indigo

Şi disecând fiinţa de…

               Licitația destinului

Împletind cu migală covorul vieții, înduri:

Amăgiri,

Împliniri,

Coborâri și urcușuri,

Dar conchizi că-s dezordonate

Trăirile vieții, apărute instantaneu, întortocheate.

Mă-ntreb, tacit: „Există un destin?”

Corabia vieții, uneori se-nclină. Cât chin

E încă din izvorul vieții, de la rădăcină;

Destinul ne poartă pașii prin întuneric și…