Fundalul întunecat

aproape imperceptibil

unei priviri reci şi inexpresive,

trăda satisfacţia

lăsată de umbra disperării

printre gemetele

reproşului tânguitor,

gândirii imperfecte,

mâzgălind frenetic hârtia.

Printre nori de cuvinte, ploaia a înflorit tăcerile

În ziua acelui straniu…

Copleşitoarea teamă

pătrunse intesitatea

palidă a fâşiilor de lumină

din lămpi arcuite

într-o voce

lipsită de emoţie.

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne…

în salt ud

mă acopăr strai

în semne turnate de  formele  minţii

aceeaşi magică bătălie

din fiecare cufăr gol

îmi roade starea liberă la colţuri…

nu trebuie să-mi dăruiești arhipelagurile

în care ți-ai întemnițat inima

în fiecare dintre ele avem un copac

niciodată același…

vine iarna

vine iarna cu chiciura pe gene,

 cu  vinul dulce pus în damingene,

cu focul ce trosnește în cămin

și viața zugrăvită  în carmin.

se lasă bruma rece în pahar

și vinul capătă domnescul har,

mă las duios…

DE-A  V-AŢI ASCUNSELEA

Timpu-mi trimite visul

sub lună

prin crengile ce-acoperă

potecile bătătorite

de cenuşa

inimilor 

prin ploaia copacilor

aruncată pe covorul foşnitor

am hălăduit

în jocul „De-a v-aţi  ascunselea”

nu te-am mai găsit acolo

unde ne afundam pătrunşi

unul prin celălalt

acoperiţi de poalele

umbrei din muguri

strigam în…

Un început timid, o dimineaţă

Ca un inel de caldă sărutare

Când în oglinda zilei se răsfaţă

O toamnă îmbrăcată-n cerşetoare

A apărut şi-i chipul nins de soare

Iar trena ei cusută-n mii de flori

A adunat în  dulce-mbrăţişare

Speranţe amestecate cu fiori

A strâns în sân parfumuri din petale

Poate aşa e scris în al său destin

Să le presăre-n ruginita-i cale

Lăsând în urmă tristeţe şi…

Troienele s-au dus spre miazănoapte,

La polul meu a nins ceva mai șters,

Știu c-o să vii cu galaxii de șoapte

Și c-ai să-mi scrii, cu drag, pe univers.…

Te-ai contopit mereu cu degetele mele

Când trupul drag în brațe ți l-am strâns,

Și te-am făcut vulcan ce luneca prin stele,

Un râu de flăcări vii ce visele-au pătruns.



Am ars singurătatea pe ruguri de cuvinte,

Furtunile pe frunte se contopeau cu gândul

Când degetele mele își aduceau aminte,

Cum lunecau pe trup cu clipele de-a rândul.



Pădurile scăldate în muguri de lumină

Îți așterneau covor din frunze și tăceri,

Lăsând…

Înfundate mai adânc, pare că,

secătuite de puteri, 

secundele se târau

într-o lentoare teribilă

în bezna continuă

din lumina slabă

a stelelor.

catrene de dragoste

în genunchi de ceară caldă

și-n fierturile de crin

ochiul meu ades se scaldă

ca în râul cristalin.

și mă mir de frumusețea

curbelor de șolduri reci

când le-ating…

CĂUTĂRI

în podul palmei un sân de femeie

îngenunchează cerul în răscruce c-un strigăt de pasăre

auzi iubite timpul clipocind la ţărmul

inimii?

În loc de tăcere

Am urlat primul pas

Cu ochii speriați de lumină

Către zbucium.

Am învățat pe de rost

Căderea pașilor spre mâine

Plini de timp în cutele pielii

Suntem sfârșit.

Azi înțelegem dureros

Întunericul tăcerii dinainte

Agățați de un ieri

Ce nu a fost niciodată.

19 08 2012

ȘTEFAN OANĂ

Zborul fără de oase

se târâie pasăre ruptă

în zbatere de lumină

cu pumnii strânși.

Umerii fără de stern

cad uciși pe brânci

în coate de abdomen

cu dinți strepeziți.

Fuga fără de țintă

se împușcă în ochi

repede, crud și clar

să nu sufere întuneric.

Mâna fără…

Stupoare.

Prin cenuşa fumegândă,

umbra îi străbătu chipul

lipsit de expresia

genei de lumină.

Şocantă revelaţie.

După ce Dumnezeu a creat lumea

nu s-a odihnit până  nu a inventat

prietenia.

A ştiut că vom fi uneori

păsări cu o singură aripă

ce se zbat neputincioase să zboare

spre înalţimi.

Şi atunci ei, prietenii…

N-am să-ţi dansez hip-hop pe tastatură

Toples la bară nu-ţi voi putea face

Şi ca să vezi ce e sub carapace

Nici neputinţei n-am să-i pun armură.



Fiinţa-mi trag din ierni voievodale

Cu stele-n păr din fulgii de zăpadă

Las vălul de-ntuneric iar să cadă

Să dezgolesc minuni arhetipale.



Eu vin din vremuri de demult uitate

Din timpuri cu domniţe, cavaleri,

Ce-s nemurite-n colbul din tăceri

Pierdute-n vis şi în serenitate.



Mă tot…

Într-o linişte mormântală,

cufundat în gânduri

golite de expresie,

printr-o spărtură a norilor

privea… în sus.