Într-o

aparentă indiferenţă,

doar întunericul

pătrundea pe fereastră,

înceţoşând privirea.

Ipocrizie… de nepătruns.

În veşnicia fără cuvinte…

pact cu imaginarul

creşteau oceane de ecouri într-o

hotărâtă pieire

nu vei cerşi trupului  crucea

pe note rătăcite-n despărţire

te vei pocăi

consumându-ţi  iluzoriu cerul…

vedeți

nici o față de masă

 nu a putut acoperi femeia cu pantofi roșii 

 și nici cojile  genunchilor n-au culcat-o în fisuri

ea dansează în miezul zilei





cu mâna stângă așterne grădini

cu dreapta deșiră cuvinte

și toată muzica i se alintă în respirație

ca o nouă dragoste mai albă ca laptele



și ce putere ține în veșmintele ei

de parcă timpul și-a făcut cuib numai acolo

acolo unde sânii își deschid porțile…

SUNTEM



Ca un vis neîntrerupt vreodată,

ca un gând ce pulsează la capătul străzii,

ca un adevăr purtat mereu în inimi,

ca o furtună peste necuprinse întinderi,

ca o salbă de stele ce ne înconjoară,

ca o centură de timpuri prin spaţii,

ca o revoltă de semne pe bolta cerească,

ca o înverşunare de eroi în ultimele lor fapte de arme,

ca un soare ce ne înconjoară printre razele de nori,

ca ziua ajunsă dinaintea eternităţii,…

coloana infinită

zborul lui brâncuși în ceruri,

visele pierdute-n haos,

ana lui manole-n zid,

eminesciene plaiuri,…

uite-mă cum îți alipesc luna de buzunar - 

nimic nu zâmbește mai larg ca inima ta



e ca atunci când împodobesc bradul

și îți beau săruturile



îmi pare că lumea se pregătește pentru un nou salt

mai departe de singurătate



știi cum e să ai o femeie frumoasă

 desculță pe soare - 

timpul parcă-i o senzație de migdală



înlăuntru e tot



să păstrăm pleoapele deschise

chiar dacă amețim



  vom reinventa un nou…

Într-o vreme

umedă şi rece,

absorbit…

în contemplaţie,

focul mare

strălucea roşu…

şi luminos.

O respiram

să simt raţiunea

imboldului dispărut în neliniştea vechilor emoţii.

În vântul care adia uşor,

tânjeam după libertatea

ce părea… risipită.

Mi-aduc aminte ţâncul ce eram

Pe când nămeţii îmi păreau cât casa

Atunci pe Moş Gerilă-l aşteptam

Sub bradu-mpodobit cu toată clasa

Lui Stalin imn de slavă-i înălţam

Şi Uniunii veşnic glorioasa

Mi-aduc aminte ţâncul ce eram

Pe când nămeţii îmi păreau cât casa

Iar seara când la mama…

călătorule 

țara mea nu are ferestre 

e demodată 

fiecare personaj se învârte într-un gol intens …

Perna pe care-mi pun  capul noaptea

e confidentul care-mi ştie

toate frământările, toate durerile

şi toate bucuriile de peste zi.

Dimineaţa o aşez undeva într-un colţ,

de teamă ca să nu şoptească şi celorlalţi

trăirile mele.

Ochii-mi  sunt ferestre către o lume

care a uitat să se mai bucure

şi care aleargă, nu ştiu după ce

şi nu mai trăieşte profund.

Gura mea va spune tuturor

despre…

Şi dacă ceasul de-nceput

N-ar fi pornit când ne-am născut

Iar timpul vieţii hărăzit

Nu ar fi fost fugar, finit,

De-am fi vibrat la unison

După-acelaşi diapazon

În tactul simplu dar imun

Al metronomului comun

Am fi privit atenţi de sus

Cum zilele de ieri s-au dus

Şi cum se-adună-n timp secunde

Trăiri pe noi lungimi de unde.

Dar presupusa…

Mi-aș fi dorit să-mpart cu tine

Distanța dintre veșnicii,

Și iernile-nflorite pe coline,

Să le trasform în puf de păpădii.



Să fac din viscol caldă mângâiere,

Să ți-o aștern în părul despletit,

Clădind iubiri din clipe efemere

Ce prin zăpezi trecute le-am găsit.



Mi-aș fi dorit, iubito, să ne ningă

Cu fulgi uitați în vechiul calendar,

Și sufletul ușor să mi-l atingă

Când poposesc din timpul legendar. …

există în noi o turlă cu praf de stele pe vârf

de ce zâmbești
sau
te-ai uitat prin ciobul meu
și mi-ai numărat baloanele colorate
înălțate deasupra altor nimicuri

știi
oamenii din mine
locuiesc ambalați în sfere cu brațele pe dinafară
uneori le ating degetele
suficient cât să explodeze lumina
așa cum licuricii împodobesc noaptea

vino și spune-mi că mă iubești
iarna prin orașe trec unicorni

În răsăritul întunecat,

o umbră fără formă

şi un abis fără fund, 

ceaţa-ngheţată sălăşluia

din orizontul ce-o mărginea

şi roua... căzuse.

Nu-mi puteam stăpâni tulburarea

lacrimilor mari şi fierbinţi

a amestecului de negrăită tristeţe.

Îmi scăldam obrajii-n

durerea de nesuportat.

Impalpabil principiu

al vieţii şi al gândirii.

abia descoperisem toate codurile

care vegheau crezul

o galaxie de trandafiri negri trecea

în goana mare…

Și nu ești lângă mine

Când orbii scriu hrisoave;

Le este-atât de bine

Prin slovele bolnave…

Ne-nvăluie un val de frig

Veşti îngheţate ne atacă

Pentru o brumă de câştig

Mai scoatem bani din piatră seacă

Mai ronţăim câte-un covrig

Şi-nveşmântaţi în…