Motto:

  ‘’De-mi tresărea istovitor prin gene

    O zbatere de păsări și de vis’’

                   Gabriel Cristea

Prin pildele simbol şi lungi refrene

în mine cercul toamnei s-a închis

în clipa cea de cumpănă în care

"îmi tresărea istovitor prin gene

O zbatere de păsări…

Nori se-adună și se duc,  într-un joc banal de seară

Eu îngân o partitură tristă pe o pianină rară

Sunt parcă închisă într-un muzeu cu personaje

De ceară, cu mari păpuși,  și alături cu…

Penumbre lungi se leneveau în soare

Și unduiau spre curgerile lui;

Acei cuminți cu mâini replicatoare

Mă îndemnau pe vânturi să mă sui.

Se auzea cum frunza lor de-alamă

Se tânguia…

Trec orele grăbite prin acele de ceas,

minutele agile ajung tacit din urmă,  

secunda dintre ace, rămasă fără glas,

adună, în tăcere, speranța ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut…

Scut îmi e și forță nenumită

Tot ce-am trăit în galerii de foc

Salt peste munți întregi de dinamită

Și-albastrul cerului la luptă îl provoc

Eu sunt liantul investit cu Spirit

Să nu se rupă nici o fibră din…

Raţiunea ca turnul din Pisa

Mă învaţă mersul în spirală

Până la limita admisă gravitaţional

Unde sinuciderea ori zborul încep

Cu acelaşi elan,

Toate-s în van când cerul

Mi se potriveşte pe umeri

Trasez uşor străzile,

Calea ferată şi casele prin care oamenii par mărunţi

Pentru că niciunul nu vrea

Să tragă de sfoara cu care m-am ancorat

În dialogurile comune.

S-o taie,

S-o…

în fierăria lui toană buligiu aerul era totdeauna 

roșu că …

focul în sobă

abia mai pâlpâie

geamul s-a umplut

cu flori de gheață

se face tot mai umbră

în odaie... și mai frig

un gând al meu

se rotește în cerc:

purtăm de la naștere

o boală în vene...

o vreme suntem noi

mai tari decât…

Era într-o noapte toridă de vară,

dorințe păgâne veneau din afară

cu duhuri țesute din false ispite

ascunse în vechi amăgiri adormite.

Te văd și acum în taverna barocă,

prin norii de fum plutind echivocă,…

Grădina mea de lut cu flori de colț răzlețe

S-a prefăcut în stană de piatră și calcar

Nu am decis să-nlătur emoțiile-ndrăznețe

Știu, lupta mea cu ele se duce în zadar

Simt șir de generații ce îmi palpită-n sânge

Ca un imens balaur…

Turma ninsă de cuvinte se coboară pătimașă

Ca o dulce evlavie peste trup de trecător,

Și din toată decăderea nu găsesc nicio cravașă

Care duhul să-mi trezească, să fiu iarăși răbdător.

În oceanul fără margini de penițe și condeie

Aveam baciul de cuvinte ca un far cu fruntea sus,

Valuri albe de speranțe se urneau dintr-o scânteie

Când primeam un sfat de bine ca un cer în palmă pus.

Uneori trăznea ironic, sau acid,…

mă adăpostesc de cealălaltă parte a ta

simt urma rece înconjurând înfățișari egale…

Galop de nouri stă în mâna mea

Și-și piaptănă săgețile de fulger,

Iar ochiul mi te-arată ca un înger

Plecat să-și cânte albul pe o stea.

Te-adun din zâmbet și te culc în mărul

Sub care-a palpitat iubirea-n mine.

Semințele, numai de tine pline,

Îți vor rodi și tihna, dar și zborul.

Voi fi bogată de mă vei afla

Și-mi vei strivi neliniștea cu…

și trenuri lungi mureau pe șine

cu toate gările închise

iar doamna toamnă-și însușise

periplurile clandestine.

cutreieram prin spații goale,

iubirea mea, de ani întregi,

iar ușa marilor…

 numele tău e un zid care vorbește

și se citește pe verticală,

un buchet de aer pur.

norii navighează pe râuri, fulgerul lovește.

de cealaltă parte a acestei poezii e iarnă,

între amintiri stă imaginea ta îndepărtată…