Cresc bălării înalte pe stelele pitice,

Se înmulțesc ciulinii polenizați în zgură.

Smulgi ghimpele din talpă? Destui vor să-l ridice

Să ți-l împlânte iute, în inimă, cu ură.

Ce-atâta fandoseală? Himeră e durerea

Privită, prin binoclu, lungit alene-n stal.

Tristețea-i vine măștii ca fagurelui mierea,

Riști crinolinei tivul dacă valsezi, la bal.

Câlți moi de carpe diem rânjesc, murdar, nădejdii;

Se-aude, din…

cu ciorap întins pe față

se ținea de caragață

permisivul oș cocon

fără nasturi la veston...

nu-l lăsa, privește-i fața,

să nu-i pice caragața

făcând crize la cucoane

prea lejere sub vestoane;

ce servesc, prin fațetare,

bulci, c-un carabaș-de-mare...

ei, cucoane-chifterițe

cu veston pe veverițe!...

Toamnă

Ne copleşeşte tot mai mult tristeţea

Tot ascultând tic-tacul din pendulă…

Banul ura și prostia

recomandă România

Totuși omul de nimic

câștigat la loz în plic

Se face că nu observă

Și dă cerul la conservă

Libertatea la cartelă

și iarba colea pe schelă

Ce viață e asta Doamne

ignoranța să condamne

La naiba dacă murim

s-o facem măcar…

Dor de clorofilă

Răpciunea… sorbul sevei

pustieşte prin suflarea-i turbată,

curcubeul ruginit într-un dans

ce frunzăreşte tristeţile paşilor fulgeraţi

în tânguirea codrilor. Spre colecţia

arămiu-argintie, filigranează ramul

ostatic al ţurţurilor, către suspinul

aişorului, din dor de clorofilă…

Leagăn de vise

noaptea

coborî perdeaua

brodată cu fir de stele

în țesătura amurgului

lăsând odihna

să legene vise

luna

captivă bătea cu suliți

să-și taie cale

prin norii înțesați

de tablouri pictate

peste cerul cortină

mi-apropii urechea

peretele despărțea

liniștea zbaterii

de bătăile lunii

E. M.

O carte poștală duce Sahara
într-un lac roditor,
acolo am atins cerul, eram doi arheologi
cu inimi solare, 
ce trenă albă aveau nopțile, ne-au adoptat pe amândoi
dintr-un salt, 
le-am îndrăgit cât să încapă într-un pahar de vin,
apoi le-am tras la sorți.
Atunci am aflat despre insomniile gemene!

Moartea pândeşte

însingurată

poartă papion

dar e  încălțată

în papuci de casă

mi-e milă de ea

omoară răsăritul

și rânjește ștrengărește

ca un clovn

cu lacrimi de crocodil

n-are nici un prieten

eu însă

voi fi iar tânăr

și  frumos

îndrăgostit iar de tine

dar ce folos

cu laptele în

colțul gurii

nu voi mai ști nimic

nimic

voi fi cu fete-n vârful…

Ploaie de toamnă –

Sub crucea de lemn dă colț

Papucul-doamnei