De-aș fi salcâm...                                                                     De-aș fi tacâm...

                 de Camelia Ardelean                                                             de Nelu Preda

De-aș fi salcâm, mi-aș scutura parfumul              De-aș fi tacâm, eu aș păstra parfumul

Pe nopți albastre sau pe dimineți,                          De tort festiv în calde…

Nezidită, Ana îmi fuge prin sânge
Cerşind sacrificii ce nu vor să vină
În mine e toamnă şi cerul se frânge
Câzând peste lume – albastră ruină.

Adormită, calea în vale se pierde
Nici urmă de meşter nu văd azi în zare
Rămas-a doar vântul rebel să dezmierde
O rană deschisă din visul cel mare.

Albe versuri scriu poeții, siluindu-și muzele,

Le recită cu emfază țuguindu-și buzele –

Vor să compenseze ritmul și măsura șchiopătate,

Ocolite cred, din lene, cu-atâta seninătate!

Scriu metafore de-a valma fără nicio legătură

Abstracționând talentul ce li-i dat de la natură;

Caută cu dinadinsul modernismul ce-i  în…

mă îmbăt uneori

iau cuvinte

unul câte unul

de coadă

şi dau cu ele pe scări 

stau cu un etaj mai sus

decât a stat vreodată un clasic în viaţă 

şi am năravul

de a le privi cum se rostogolesc

izbindu-se

de balustrade

de pereţi de trepte

de toate chestiile stilistice puse în…

dimineaţa

îşi înfige colţii într-un sâmbure de brumă

mătură umbre dincolo de geam

o pasăre sinistră

adună bănuţi din oasele pământului

sub tâmpla invadată de nesomn

afară

văduve negre flutură venin

printre rufele puse la uscat

între o gură hâdă şi-un ochi…

Tipar... ruginiu

E toamnă gri în urbea noastră veche,

Copacii-au îmbătrânit trotuarul

Resemnat. Nu îi pasă de tiparul

Grăbit a scrie tot... după ureche.

Pe-o bancă tristă, din parcul obosit,

Privesc cocorii care mă salută.

Brusc, frigul începe să se ascută.

Mi-ascund ființa-n paltonul ponosit

Și număr, derutat, pașii spre casă.

Mușcatele din geam cred c-au…

Străinul



Cu vocea de noapte, un gând mă întreabă:                  Cu vocea-i bătrână, azi Bachus mă-ntreabă:

De ce rătăcești pe nisip mișcător?                                   Pe unde mai  umbli,  străin băutor?

Curând va veni refluxul, și-n grabă                                 Se adună chefliii, întoarce-te-n grabă

Ne-om pierde ca oastea rănită-n picior.                       De vrei să mai afli  vreun strop în…

Motto: ”Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec

Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos,

Și fiecare-n felul său e tot atâta de frumos

Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat;

Din toate însă nu-i nici unul precum e toamna de bogat

În roade vârfuind hambarul și fructele…

Cu vocea de noapte, un gând mă întreabă:

De ce rătăcești pe nisip mișcător?

Curând va veni iar refluxul, și-n grabă

Ne-om pierde ca oastea rănită-n picior.

Eu mâna ți-oi strânge, oricât de departe

Ne-o duce torentul. Aud că prin lume,

O pasăre cântă cu sunete sparte.

Și-mi pare că astăzi ne strigă pe nume!

Să-mi lași cerul nostru, să-l duci la răscruce,

Acolo sunt zboruri cum nu s-au văzut,

Cinci visuri…

             Pe portativ                                                                          Pe caldarâm  

    de Camelia Ardelean                                                       de Nelu Preda

Din cenușă-au înflorit speranțe,                    În băutură-am înecat speranțe,

Le-am udat cu stropii de argint,                    Îngurgitând din cupe de argint,

Izvorâți…

E toamnă iar...                                                              Ploaie de toamnă

E toamnă iar, iubito, plouă des,                             E toamnă şi ne plouă tot mai des

Melancolia astăzi ne cuprinde                                Aş vrea să beau măcar un ceai fierbinte

Însă e viu prezent același interes,                         Mă simt parcă  aş fi la un congres

Și dragostea în suflet se întinde.                             Când…

Clocot 

Cioburile timpului

gustă  tranziția blondă

inhalând impuritățile

care

pulsează în secundă.

Lumina,

pusă la colț de meseni, apleacă fruntea,

apoi caută răspunsuri în foșnetul violenței.

De ce

nu putem ține firul întins spre clipa de mâine?

Apăsarea

ar vrea să ia atitudine,

însă pe umăr i-a căzut un ciot…

De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal,

În care toți să spere că vor avea o pâine

N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal

Pentru asupritorii de astăzi și de mâine.

Murit-au ’naintașii, ca să muncim opt ore,

Ciocoii noi ne-ar pune să asudăm și noaptea

De parcă noi am fi, ființe ierbivore,

Iar ei au dreptul doară a ne…