în mica lume cu oameni mari

în regatul meu albastru…

pagină desprinsă dintr-un roman de dragoste



am drept de rezidenţă permanentă

în inima ta



mi-ai construit acolo 

patru camere 

fără vecini 

fără câinii comunitari

care îmi muşcau mâinile

când îi alintam



dumnezeule...

e atâta linişte aici

îmi aud cuvintele formându-se pe buze

şi sângele aprins colindând 

te…

Iubesc amurgul,

ce-şi numără discret de-o veşnicie,

pleiada de stele căzătoare,

ce mor arzând, călătorind prin timp – ultima oară!?

spre altă viaţă, stinsă, dar totuşi pentru ele viitoare.

Iubesc…

Eram singur printre gânduri.

Priveam

focul mutând umbrele

în apa învolburată a vremii...

Îmi pâlpâiau

neliniştile sufletului,

zburând asemenea păsărilor

către nemărginire - singur.

să mă aștepți

am împrumutat o aripă de la anticariatul de joi

(m-am inspirat din arhiva călătorilor celebri)

am fixat viteza inimii…

Nu am citit în cartea vieţii cum poţi

aşeza singurătatea între două gânduri,

încât armonia tăcerii să rămână perfectă,

am încercat să ocolesc amintirile

zadarnic, pietrele se rostogoleau peste umbre

şi cu greu desluşeam cărarea prin râu,

tâmplele se înălţau peste frunte ca două maluri

pe unde treceau cavaleri fără cai,

sincronizam gesturile să nu deşir luna

agătându-i razele căzute haotic pe mâini

mi-a fost întotdeauna teamă de…

noiembrie

sunt tristă

și frunzele cad tot de tristeţe în noiembrie

a mai trecut o vară

tânjesc după căldura lui iulie

prelinsă pe umeri 

pe gânduri

pe câmpul cu maci şi piciorele goale

noiembrie mǎ dezbracă de vise până la piele

până la sângele

ce-mi picură doar un strop de iubire

calc peste frunze

ce-și vor înapoi foşnetul viu

 în allegro suspinat peste pădure

subscriu 

vreau înapoi raza de soare…

Singur am intrat în desluşirea vieţii,

Tu depus-ai zâmbetul în flori,

Dealul a săpat fântână cu ghizdele

Sub picioarele enormului izvor.

Umbra a intrat pe furiş în casă,

În livada cu rodii şi şoapte,

Pe fiecare petală îţi scriu

Numele cu sânge şi lapte.

Zarea-ngenunche, vrea s-o străbat

Cu un roib din coastele mele,

Cerul zâmbeşte şi arborii toţi

Se transformă sub lună-n…

Sufletul

dezbrăcat în frunzişul iubirii

de vântul furios ce frânge crengile moi,…

mă  umplu de mine

 curat

 …

Tânjind în fiecare sfârşit

după un început

peste nisipul zilelor,

încet,

un rug

îmi arde... târziul clipelor.

pentru nemărginirea

prin care îmi port destinul

ca un cerșetor întâmplat în poemul tău

plin de cuvinte

prea străine să mi se lipească

de coapsa ce știe pulsul mâinii stângi

vinovată că lunecarea

scrie un cerc

și încă unul

apoi umple golul cu puncte

exact ca cel fixat de arătătorul tău

pe buzele mele

gata să-ți spună oricând

te iubesc, nebunule…

Libertatea e  zborul turturelelor

căutându-și perechea

la o zbatere distanță;

memoria mea

nu te (re)găsește

degeaba dau ocolul temniței

nu îmbrățișăm mai mult de-o viață

ascunși în pântecele poeziei

să ne renaștem 

păsări.

pe limba aceasta

am libertatea de a  fi idee născută

de o frunză de mesteacăn

și împreună să rotunjim cuvintele

până se  descompun în cărămizi

și păsări

pe limba aceasta…

Am vrut să plec de multe ori din mine

să mă-ntâlnesc oriunde pe pământ,

să dau însemnătate atâtor minţi virgine

prin care rătăcesc şi nu ştiu cine sunt.

Îngreunat mi-e trupul, vederea e slăbită

în vechea mea oglindă mai trăiesc,

doar viaţa-n ritmul ei lipsită de ispită

e singură dovadă când riduri înfloresc.

Zăpezi din univers în juru-mi se aştern

un gest crestează clipa altui vis,

sunt om şi-n jurul meu nimic…

Ne facem că ninge sub ploi de mister,

ne cheamă spre toamnă întâmplările clipei.

pământul s-apropie cu norii de cer,

căderea sub iarnă e-o țara risipei?



pe uliți de zloată trec cai nărăvași

strivind sub picioare urmele verii;

copacii-și tac ramul și tremură lași,

cum fac de o vreme livada și merii.



femeie zorită de clipă să pleci,

vino în zare, știu o fântână;

ascunsă de-a lumii răsfrânte poteci,

murmură-n…

Colţ Alb e scos la vânătoare

Prin troiene-nalte de zăpadă,

Ia în nări superbe zburătoare,

Fulguieşte-n câmp şi în ogradă.

Mistreţii stau dosiţi între hăţişuri

Şi căprioarele în culmi de nepătruns,

„Minciuni” fac iepurii-n tufişuri,

În bârlog dorm puişori de urs.

Trec vânătorii, câinele năuc

Nu scoate azi nimic dintre troiene,

Se aud ecouri, chiote-n sătuc

Unde se distrează Prinţi…