mi-e drumul nesfârșit

mamei

dezmierd a lutului mirifică icoană…

S-a dus ziua femeii, s-a dus noaptea

Când ochii lor luceau în loc de stele

Şi-am răsfoit pentru o clipă cartea

Unde cuvintele se-ngemănau cu ele.

Am tras perdeaua să privesc afară

Frumoase chipuri radiind în noapte,

Când lacrima un vânt de primăvară

Şi buzele-mpleteau miresmele în şoapte.

Femeia-ntruchipată-n mamă sau soţie

Şi-a petrecut o zi ca multe din trecut,

Făcând din primăvară-o dulce nebunie…

Îngăduit, concretul e rumegat de vrajă

La ceasul când se schimbă in iad a treia strajă.

Răstoarnă filozofii - naintele, apoi-ul

Unde se luptă somnul cu pacea şi războiul.

În gemete se sparge pădurea de licheni

Şi se retrag aezii călări pe cai troieni.

Lumina obosită se-ntoarce spre străfunduri,

Se glazurează-n doliu silozuri mari de gânduri.

Gladiatorii urii au lănci în loc de gene,

Se-ascunde…

             Sufletul meu-floare de crin,

răsărit din revărsarea Căii Lactee, 

tânjeşte clipă de clipă,

după sufletul tău-floare de măr,

simbolul florii pereche

şi al iubirii zămislite de cer;

luna sfioasă ne zâmbeşte complice,

privind duios singurătatea fiecăruia dintre noi,

asemenea unei mame gijulii, încercând

 să ne oblojească rănile deschise,

ale durutului dor  de dor.

Dincolo de cer,

viaţa se risipea

udă de lacrimi,

întruchipată

într-un val

de aburi călduţi.

În trupul

ce-i palpita,

simţea

strop cu strop,

o nelinişte curioasă…

Se trezea.

Vanished awaking

Beyond the…

Bâjbâia

în întuneric

într-un nesfârşit strigăt

pironindu-şi

cu fruntea înălţată,

privirea

cu o curiozitate neîncrezătoare

de o adâncă bucurie cuprins,

cu mâinile împreunate la piept,

a…

                                                                                                          SCRIBUL

* Mihaelei Meravei *

în pagina de lut a vremii

cu ochiul meu ce vede-n întuneric un scrib

îmi colorează infinitul

vulcani de lavă-aromitoare sunt pagini

ale cărţii de mistere

explozii de lumină…

Pleonasm într-adevăr

căderea poetului în cer

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Femeia n-are
număr de ordine ea
este ordinea

   Costel Zăgan, Virtutea Haiku

Te voi găsi-n mireasma florilor de tei

Şi-am să te-adun din fiecare ram,

Când zorii presăra-vor peste ochii mei

Lumini ce joacă-n ramele din geam.

Voi arde-n flăcări ne-mpliniri de-o viaţă

Şi-ntregul meu destin va prinde rădăcini,

Într-un pământ cu teii-n dimineaţă

Prin care-n primăveri dorinţele-ţi anini.

Voi şti să-ţi scutur roua la picioare

Să-ţi vindec rănile din iarna ce s-a dus,

Să-ţi pun în gesturi aurul din…

sub paşi

ucizi roşii speranţe

nu-ntoarce capul  durerii

priveşte-ţi aripa cum îşi cântă

zborul nu-i decât parfum

şi noaptea o altă

 floare albă şi

 regină

continuă

să calci pe vise

trăind iluzia plăcerii

croşetată de regele timp ce-şi

pune coroana spaţială acum

prezentându-se

chiar  aici

eu

sunt

plăcerea

visul unei…

O lume rea, urâtă şi perversă

Îmi paroxează sistematic nervul

De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul

Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină

Şi vertical încerc să mă înalţ

Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ

Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid

Alung urîtul, ura sau tristeţea

Legând cu lanţuri grele tinereţea

Ca bâtrâneţii uşa să-i închid.

Sunt pour toujur captivă în…

vine o zi

când părul ți se prelinge flacară

peste  babele lui marte în blănuri de nimfă

și le izvorăște păsări

pe care le înveți să le citească

copacilor

despre rănile verzi ce-or să se infecteze

până la epidemie

iar cerului

îi crești aripi din fântâna albastră

a ochilor

și plouă

spre uitata pomenire a…

Să rătăcim prin ierburi necosite,

Din când în când să inventăm un joc:

Să fim doi soli prin spații infinite - 

Tu fluture, eu pasăre de foc.…

În

ritmate

mişcări

împingea

înainte…

picioarele.

The feet rhythm

In

rhythmic

motions

was pushing

ahead…

the legs.

 traducere: ELENA BUZATU

Cu

creierul ameţit

de inima bătând puternic

să-şi dezlănţuie metamorfozele

în zbaterea unui delir de voluptate,

îşi deschidea larg urechile

lăsându-se cuprins

de o bucurie nesfârşită

de norii ce se fugăreau

pe cerul

ce părea

că se…

MUŞCĂTURA OGLINZII



în efemer

am venit şi-am plecat

blândeţe cercetătoare

sau pleaznă de bici

întind elipse de măr doritor şi obeliscuri

pulsiuni de Evă să cotropească grădina

oglinzile

m-au trimis înapoi muşcată când prea mult de ură

când scrumită-n iubire

niciodată molusca amorfă

nu ampretează barometrul trăirii

indiferent de vamă

totul se cere iscodit şi încercat pe…

frunză verde

și-am zis frunză, și-am zis verde,

nebunii de primăvară,

trupule, copacule, înverzește iar afară,

ca să-mi crească din mâini crăci,

din ochi rădăcini de ducă,

din picioare, fă-mi doar coarne,

nu de drac, ci doar de…

de fiecare dată când mă trezesc după iarnă 

aud munții cum urcă 

și văd cum cămașa universului ne îmbracă 

în timp ce eu 

eu care m-am îmbăiat în dragoste 

ating pălăria unui sor 

încă neștiut de nimeni 



în una din aceste zile 

memoria pare o lebădă albă 

într-o uriașă deltă cu nuferi 

iar eu mă declar invincibilă 

pentru că inima 

inima e o…

sălbatic

răpuşi de durere

pǎstreazǎ-i sub pleoapele tâmplelor

sǎdiți undeva ȋn memorie

opreşte-le câte-o sămânţă după fiecare moarte

și-n germinaţii sedentare

ca un implant

înfige-le delirul veşnic verde

nu le uita…