Am ochii plânşi, sufletul rupt în sute de fâşii

deasupra fulgeră ca-n basme din trecut,

am răni pe trup, am răni în gând ce nu le ştii

pentru că te-am ucis şi-n ele te-am crescut.

Sunt port la ţărmul unui vis trăit de amândoi

unde se-ntorc corăbii de prin larg,

mă las bătut de vânturi şi răvăşit de ploi

când valuri înspumate de suflet mi se sparg.

Te las răpită de furtuni când împotrivă-s toate

şi mut corăbiile-n port să nu pot…

ochiul îți este cuvântul care vede

și plânge

mâna îmi este cuvântul care atinge…

nu datorez nimănui nimic şi

nici nu ştiu dacă

ziua de la capătul săptămânii

e duminică sau luni şi că 

ar fi existat fără Dumnezeu

ştiu însă că-n fiecare zi

prin mine

trec Dumnezeii altor lumi

în care

moartea este doar una şi

se hrăneşte din sfârcuri de curcubeie

şi câteodată cu resturi de durere



în…

În ochii tăi, mă văd pe mine,

De trişti îti sunt, mă simt o umbră,

Să-i spăl cu dragoste îmi vine

Să piară-nchipuirea sumbră.



Când mă privesc blând, iertatori,

Par un copil senin ce-aleargă

În zbor de fluture spre nori

Iubit de tine-o viaţă-ntreagă.



De îmi…

din miezul altei cărni

iată-i cum sapă…

Mă vei uita. Un bob de ger există

Şi rupe blând din gând câte-un senin.

Am să-ţi rămân un punct, pe-o simplă listă

Pe care-o s-o citeşti tot mai puţin.

De vei aprinde cerul cu privirea

Acelei mări ce-n zbucium fremăta

Va pâlpâi a sete amăgirea

Şi-a nostalgie. Dar vor mai conta

Zăpezile de linişti înnoite

Sub semnul altei zodii-n risipiri?

Mă vei uita. Dar nu curând, iubite.

Un timp vom mai…

Trezit

într-o lume incertă,

s-a înălţat

spre lumina din întuneric

fără a putea

articula niciun cuvânt.

Scufundat

înapoi printre umbre,

se holba rătăcit

să simtă

trecerea timpului.

Linişte

să-şi recapete respiraţia

după nodul din gât

înghiţit.

Nu vroia

să se arunce

în caruselul promisiunilor

vieţii.

Îşi luă capul

în palmele

tăbăcite de vreme...

în dimineața aceasta

am azvârlit așternutul singurǎtǎții pe fereastrǎ

sub ochii luminii

fǎrǎ a ști

dacǎ o acopăr

mi-am aruncat apoi pe  jos

dezabieul

la fel

cum ȋși leapǎdǎ toamna frunzele ȋngǎlbenite pe trotuar

 …

Nimic nu se schimbă-ntre noi, nimic nu-i pierdut

apusul e încă ascuns prin păduri şi cuvinte,

doar plugul cu vise din noapte spre zori a trecut

lăsând între tâmple o brazdă-n aduceri aminte.

Mă seamănă mâine-n pământul stropit de lumină

şi lasă fereastra deschisă spre toate ce sunt,

statui fericite ce-şi strigă uşor trecutul la cină

servindu-i tăcerea păstrată-n al vieţii cuvânt.

Cuprinde-mă-n braţe…

Pe retina sufletului  mistuit de dor…

ascultă vântul 

prin ferigi suflă trist 

luna mucegăiește ca o amintire în cutia ei 

îndrăgostiții se plimbă de mână prin cerul sepia 

aproape tineri 

aproape noi ...

se joacă de-a viața 



de stai o clipă 

ai să vezi 

îndrăgostiții care se plimbă de mână prin cerul sepia 

aproape tineri 

aproape noi 

developați din…

cine ești tu
reflexia lui dumnezeu
când s-a privit
întâia oară în ochii mei
și nu s-a crezut...

eu sunt umbra ta
și mă-nchin ție după cum vezi
la lumina zilei
mă lepăd de toate nopțile trecute
și întunericul lor
în care nu m-am deslușit
niciodată
până la capăt

Privise

cu o expresie

de mulţumire pe faţă,

norii ce alergau

nebuneşte pe cer

după o amintire pierdută

în negura timpului.

Îl furnica

gândul trăsăturilor rămase

împietrite într-un rictus

de nemulţumire.

Cu chipul

transfigurat de furie,

îşi mângâia barba

îngândurat.

Deschid cu grijă uşa încercării,

Păşind timid, prin gândul istovit,

O să găsesc o întâmplare mării

Care să-i şteargă valul amorţit?

De prea mult timp îşi piaptănă abisul

Şi pune-accent pe-atolii de tăceri.

De ce-a uitat să-şi mai urmeze visul?

Brusc, ţărmul ei s-a rupt de mângâieri.

De când nu mai priveşte pescăruşii

Rotindu-şi zborul-n prag de asfinţit

Se-mbracă ceru-n mantia cenuşii

Şi…

Ne-am rătăcit sau nu de timpul ce-a trecut

lăsându-ne ofrandă cuvinte-n prag de seară,

vom şti când printre gesturi simţi-vom un sărut

rănit de nostalgii ce-n suflet se coboară.

Vom creste printre pietre cu sufletul în stâncă

unde eternitatea se-ascunde de iubire

şi nu vom afla mâna ce-n hăuri ne aruncă

legând de fruntea vremii, trecut şi amintire.

Trăim acum povestea crescută-n primăvară

o mare…

Plouă torenţial în luna mai,

ciudat, plouă fără încetare…

Pe degetele de la mâna dreaptă cresc firimituri de pâine şi de…