cum aș putea îngriji păsările rănite…

Niciodată nu am fost premiantă la disciplina Iubire!

ba aş putea spune c-am rămas corigentă

la fiecare pas făcut către ea...

În adolescenţă, am crezut că așa începe iubirea

cu un „nu” spus de Eva,

care de fapt era „da”.

obrazul palid ca…

Te-ajung din urmă stoluri tot impare?

Măsori cu paşi de gând acelaşi frig?

M-ai învelit cu umbra-ţi şi mă doare

Că nu mă vezi şi nu m-auzi când strig

Numele tău. Azi, într-o carte veche

Presez inflorescenţe de cuvânt.

Maci albi, din lan de vise nepereche

Frânţi timpuriu de-al nerăbdării vânt

Îmi sângerează în închipuire

Cu amintiri. La fiecare ceas

Apun într-o speranţă. Vezi, iubire,

De ce mă…

Clipele,…

0

DIN TOLBA NEVROZELOR

cuminte precum arcul uzat al clipei 

mai las un soare nesăgetat

un strigăt de triumf agăţat de-o beregată tumefiată

pumnul vieţii

a căzut…

Cum au trăit străbunii fără tine

Ce dulce grai înțelegeau, iubeau…

Smulge-mi tu straiele-nvechite

Aruncă zale ruginite la gunoi

Nu mă lăsa acum să fiu cuminte

Să umplem…

Simţea

trecând prin el,

aceleaşi figuri agitate

fără tranziţie de gânduri.

Sub pleoapele închise

îşi roti privirea înapoi.

Privea în întuneric,

asculta fără împotrivire,

vorbea măsurat.

Golit de orice amintire,

tresărea străpuns

de figuri şterse

până departe în privire

într-o acţiune cambială

fără niciun gând.

Românie mamă

înserați în zâmbete…

cu frunze m-am urcat           

către primul geamăt de…

goneai prin noapte

cai fără timp dezbrăcau pe rând fracuri

la fiecare intersecție

ocoleai vidul…

Nu mai am întrebări, sufletul meu

are ghiara iubirii înfiptă în carnea

sentimentelor

în mine sângele e alb, curge prin lacrimi

clopote dăngănind pe gene

cu pleoapele turle fără cruci

Dumnezeul meu e la cules de stele

fără să vrea scapă câte una

şi noi îi spunem noroc prevestit

am vrut să-ţi arăt că noaptea

iubirea capătă o altă dimensiune

sângerez alb şi nu-mi pot cicatriza

sufletul, aici e hotarul

între mine şi tine e o umbră…

hai murgule stoarce sub copite tina acestei lungi nămieze

du-mă la penumbra părului dragei mele dragi

ce-adună pripasul clipelor cu genele-i frumos mirositoare

le coboară apoi în zâmbetul întâmpinării

ea învârte pe deget un glob de cristal

hai murgule nu mă lăsa în faptul serii

poartă-mă lin şi mereu iar de-ar fi

să se sfârşească iarba

cu pământul de sub ea să nu-ţi pese

ea învârte pe deget un glob de…

DIAPAZONUL  IERBII

în frac de sărbătoare

celebrez majoratul

întind portative celeste sub piele 

ochi strălucitori

trasează drumuri de voluptate candidă…

Cu o vagă

amărăciune pe buze,

glasul surd redeşteptat

din calmul de până atunci,

cu neaşteptate lacrimi în ochi,

cu puţină nedumerire

într-o nedefinită

expresie de copilărie,

cu un sentiment nedesluşit

de întârziere,

avea gust de trezire amară.

A rămas fără gânduri.

Încercând

să alunge gândurile,

asculta cu încordare

o rumoare

continuă de şoapte,

aruncând o privire grăbită

începutului de zâmbet ceţos...

în bătaia vântului

se leagănă anotimpurile niarne*

scuturându-și una câte una zilele

dezlipindu-le vechimea

de pe arterele  veșniciei

ȋn nicio zi

nu gǎsesc refugiul perfect

ca între zidurile unui templu

în care amurgu-și lichefiază sângele-n…

stătea pe o piatră

și-i creșteau frunze de piatră

păsări de piatră

tremura…