pe apă, sau

                     uscat, 

le-a văzut pe toate,

în stâncă, iarbă, pe nisip: -  când ți se dă mult, 

se așteaptă să umpli cerul de stele,…

În centrul Pământului, în miezul boltit,

Secundele tac, ca și când s-au topit 

N̈u sunt clepsidre, e‐o liniște pură

Ùn aɓur de vânt câte-o pală mai  fură

Strâng taine vechi  în ecoul serii

Să-mi aducă iar, din codul puterii 

Fapte negrăite,  vise absorbite

Stelare explozii în pământ ferite

Și dacă-n pădurea cea aproape arsă

Crește sămânța spre inimi întoarsă

A unui secret ascuns…

trupul meu astăzi plăpând 

aproape putrezit 

miroase-a lut 

și-a scândură

a plută 

și are parcă-un dor de ducă 

și sufletul 

aproape a…

Prin parc se așterne covor de culori

Sub ramuri care își plâng adormirea,

Zările-s tulburi, se zbate simțirea,

Freamătă lunca sub cohorte de nori.

Umbre coboară peste zilele reci

Și-un tremur cuprinde mulțime de flori

Ce încă se nalță vioi, din…

Peste iarba încă verde

Cu sclipiri de smaragdină,

Un covor de frunze smede

Țese toamna în grădină.

Când mai rece, când mai caldă

Toamna asta o cam scaldă...

Mai cu brumă, mai cu…

Durerea decupează viață

durerea este ca un zar

durerea toate mă-nvață

de durere toate îmi par

Durerea este ca un zar

durerea m-aruncă-n lume

durerea abia o mai car

durerea e pusă pe…

 Se frâng trandafirii-n grădină, căci bruma, încet, îi ucide

cu ultima-i șoaptă, haină, se-mbracă în versuri perfide.

Se scutură clipa de viață ca frunza de ramul cuminte

și timpul, cu pasul de gheață, își scrie sfârșitul în cvinte.

Și cântecul stins de vioară chiar vântul îl poartă-n năpastă,

natura se duce să moară, amurgul dă ora nefastă.

Se-mbracă și cerul în ceață, cu ochii de plumb și de noapte,

și-i scris, în nescrisa-i…

Dulceață pentru suflet pe tâmpla pâine

E cuvântul rostit din taina tăcerii,

Crezul din pieptul urechii lipsită de mâine,

Maia plămădită din cerul cucerii,

E lacrima rouă zvântată-n bărbie-amuțită,

Ce-adapă gândul atoateneștiutor,

Pierită-n contururi de oarbă aură nesluțită,

Culcuș Dumnezeu al trupului trecător,

E căușul de palmă din pește și pită dar, 

Ofrandă ultim dumicat miluit,

Mestecat în capătul lumii, curatul murdar,

Ce nutrește un…

Plouă cu dor

Curg ploile cu dor, măicuță

Șuvoi peste a ta căsuță,

Doar umbra ta stă pe-o băncuță

Privind cum ploaia nu ne cruță.

Sub ape doarme tot oftatul

Și tot mai trist e acum satul

Că s-au dus…

Azi plouă, iubito, din mine spre tine,

cu lacrimi de vise străpunse,

mă scurg în tăcere pe streșini străine

și tremur la gânduri ascunse.

M-ai strâns între ceruri, apoi m-ai uitat,

cum uit să mai trag dintr-o pipă,

dar încă te caut, în fum ne-ncetat,

și-n zgomotul ploii de-o clipă.

Mă plouă amarnic, și nori putreziți

mustesc îmbibați de suspine,

și totuși, iubito, oricât mă eviți,

prin ploaie mă scurg doar spre tine.

Mă udă tăceri în…

Gând rătăcit

M-am încurcat în gânduri rătăcite

pe mal de ape limpezi, curgătoare,

în simfonii de unde clipocite

se zbenguia frunziș de tei în floare.

Priveam copila tristă cum se pleacă,

pe-un bolovan așeaz-o bonețică,

de haine ponosite se dezbracă

privind în apă umbra-i frântă,…

Ghinișor antishakespeare

ghinișor Moldova mea

astăzi dacă pot respir

astăzi dacă vrei o stea

Ghinișor Moldova mea

 ghinișor pe Prut în jos

pietrele dac-or cădea

le-or opri un mal…

Aşteptăm undeva

La marginea lumii interioare

Cu speranţa celui ce vrea ca marea

Să nu mai arunce la ţărm

Amfore în care

Ne-am închis tăcerile când de frică

Desenam pe pereţi

Umbra zilelor,

Aşteptăm

Pe ultima piatră a ţărmului

Semnul că undeva

Nu mai este moartea aceea gregară,

Nu se mai plânge în grotele urbane

Şi valul ce ne măsoară apusul

Nu ne şopteşte cât de…

Gândurile mi-s albastre cum albastrul e seninul,

Împăcarea se așază la o margine de nor

Brațul drept se joacă-n aer, rotunjind cu grijă plinul

Unui cerc lăsat în umbră, în cadran de senior.

Case cu hublouri mate se închid cu sunet mic

Lăsând zdrențe-ntunecate și tristeți șovăitoare

Să plutească, să-nțeleagă că-s făcute din nimic,

Precum visele ciobite ce adorm stingheritoare

Sunt în camera tăcerii, pe un…

Soarele ce bolta luminează
Și această lume o veghează,
Îmbracă Pământul în văpaie arămie,
În strai de Toamnă ruginie!

Stau pe brațul stâncii arse, sure
Ascultând vântul șuierând,
Se aud șoapte îngânând
Bătrâne cetini din pădure.

Dansează frunzele gătite în aramă,
La hora Toamnei grabnic se încing,
Se adună, morții dând galbenul de vamă,

În  culori măiastre de viață se descing.

Ce va fi azi n-am habar.

Ce-a fost ieri nu-mi este clar

Și ce mâine va să fie

Numai DUMNEZEU o știe!

Se cern clipele de Toamnă peste a Verii rapsodie,

Planează  berzele în stoluri peste struguri copți din vie,

Se aud în toamna vieții ecouri ce par pierite

Și reverberează tainic printre ramuri desfrunzite.

Pe la colțurile amintirilor cândva zidite

Se preling doar versuri odată răstignite,

Iar idolul pasiunii născut din firea pământească

Și-a găsit sfârșitul în iertarea omenească.

Amurgul petrece-n veșnicie…

fardată, cu frunze-n derivă,

în rol de femeie fatală,

mă caută insistentă, lascivă,

altă toamnă târzie, banală.

venită cumva dintr-un gol,

prin parcul pârlit de angoase,

i-am pus un fotoliu pe hol

să nu-mi intre, perfida, în oase.

deși-mi stau pe-acolo,-n dendrite,

învelite într-un set de frisoane

mai multe toamne venite

cu tenul pictat de canoane...

fardate sunt toamnele, frate,

ce-ți pun în balamale…

Azi plouă

mâine se abține

de rouă

latră un câine

Mâine se abține

ieri cotcodăcește

răul din bine

dacă-i pește

Ieri…