Mor clipele, iubito, și noi în rând cu ele,

Murim pentru-a renaște mereu îndrăgostiți;

Cu fiece secundă culegem praf de stele

Pentru-o iubire care, ne face fericiți.

Mor clipele, iubito, dar cine să le plângă

Când mor de fericire cu rostul împlinit,

O viață de iubire nu poate să ajungă

Ca să percepi că timpul este un…

*Semafor printre galaxii*

pentru că te-am avut invitat la o cină cu rouă

și polen de nove ruginii

am scos tăciunii din pupilă

cu grijă să nu risipesc jarul facerii încă din sămânță

am așezat peste ei împletitura coastelor tale flămânde

în pagode de cristal ți-am încrustat

irișii însetării atavice

apoi…

E toamnă iar, iubito, plouă des,

Melancolia astăzi ne cuprinde

Însă e viu prezent același interes,

Și dragostea în suflet se întinde.

Mi-ai apărut în cale într-o toamnă,

Când frunze ruginii cădeau pe-alei;

Erai, cum ești și azi, distinsă doamnă,

Frumoasă, că-i băgai în draci pe…

În suflet, toamna lasă urme-adânci,

Tristețea  blândă, frunzele căzute

Pe munți, pe dealuri și pe joase stânci

Se răspândesc, de vânt fiind bătute.

Afară-i frig și ceață și-nnorat,

Iar stă să plouă-a câta oară?!

Iubito, fiindcă ești m-am bucurat,

Iar inima nu știe să  mai…

am fost flămândă și însetată ca un iepure

furișat într-un cântec nou

fugeam de vânătorul care nu înțelegea de ce eu

fugeam de rupeam notele

fugeam până-n miezul pământului și înapoi

să te aflu în pieptul meu întors de pe front cu gloria sub unghii

atunci am știut că orașul nostru este o cutie de ceară

în fiecare zi ridicam pereți noi

rămâneau amprentele mele acolo departe de orele

cu buze roșii din veri…

eu nu iubesc aşa cum se iubeşte:

cu calm, cu chibzuinţă, cu răbdare;

din mine un taifun se năpusteşte

cu forţa multor bombe nucleare.

nu pot să-ţi trec, prin cârlionţi, uşor

cu degetele, ca o adiere;

în trupul meu e, parcă, un motor

de patru mii cinci sute cai-putere...

alimentat, de tine, c-un chintal

de zâmbet…

*sincopele cuvântului de aur*

pentru o bucățică de cer

mi-am smuls piroanele din palmele oarbe

pleoapa arsă de gravitație este darul meu de bun-găsit și adio

trupului

infestat de veșnicii multicolore

tu și eu ne căutăm mereu brațele gemene și metafora atingerii

cavalcadele fluturilor de…

mă uit la sânii de argilă,

la mersul cutremurător

şi-ascunsă bine, sub axilă,

îmi bate-o coastă din picior.

nu ne cunoaştem, momentan,

dar ne-om găsi la marea moartă

şi-n grotele de la qumran

ne vom împrieteni la toartă.

ne-om tăvăli printre iacinţi,

nu vom plăti la stareţi orţii;

s-or supăra vreo câţiva sfinţi

iar…

un câine se spovedeşte lunii

perforând aerul nepăsător

cu muşcături sonore

magma oraşului

în clocot stins

vuiete de tren

claxoane blazate

suflete uitate pe-afară

departe

pe buza crăpată a veacului

un vultur cu plânset de mamă

îşi împinge puiul dincolo de cuib

îngăduindu-i zborul

în tăcere

dactilografiez gânduri spre tine

cuvinte încifrate

în stele căzătoare

alunecă prin pustiul

dintre mine şi o cale…

Au înflorit iar crizanteme în toamna rece, brumărie,

Mi-aduce-aminte de-anotimpul în care noi ne-am cunoscut –

Erai mlădie și frumoasă, tu doamna mea cu pălărie,

Sunt ani și ani de-atunci dar iată că astăzi iară ne-am văzut.



Frumoasă-a fost iubirea noastră, ca o fantasmă a trecut,

Precum o crizantemă-n glastră ea s-a topit și a-ncetat –

Acum te văd și mă privești de parcă-aș fi necunoscut,

Ori între între noi nici o iubire, sau altceva n-a…

Ca norii albi, trecând pe bolta-naltă,

Se duc şi anii noştri prea uşor,

Din viaţa asta, trecem în cealaltă,

Cu visuri şi-amintiri care ne dor.

Iar pe acest pământ viaţa-i o haltă

Şi fiecare are-un succesor.

Ca norii albi, trecând pe bolta-naltă,

Se duc şi anii noştri prea uşor.

E mai plăcut cu semeni laolaltă

Atuncea mai găseşti un ajutor,

Când ai prieteni inima tresaltă

Şi traiul tău va fi mai…

Sunt munți înalți, însă iubirea ’i-ntrece-n piscurile sale,

E marea-adâncă dar iubirea e mai ceva ca profunzimi –

Sunt drumuri lungi însă nici unul nu-i poate sta vreodată-n cale,

Țâșnește chiar de-i îngropată în nesfârșite adâncimi.



Iubirea-i corolarul vieții, sublimul rost de-a exista

Este balsamul suferinței, ea ne alină inima –

Îndrăgostiții simt c-au aripi, în față nu le poate sta

Nici sărăcia, nici puterea, nu reușește-a-i…

îţi scriu, miss aysun, printre bosfor,

cu măduva unui creion policolor;

în gestul scriptural un joc de ape,

să mi-te-aducă, să mă-aducă, mai aproape.

te-aş ruga, melodramatic, te-aş ruga,

să-arunci un creiţar în marmara,

un gologan, un firfiric însemnat gliptic,  

să mă doreşti, să te doresc, apocaliptic...

pe-aici…

Rondelul traiului de fițe

Când avea numai rochița

Și stătea-ntr-un fund de sat,

De-o chema la gard bădița,

Ea-i zâmbea nevinovat.

S-a dus la oraș fetița,

Nu mai e ca altădat’

Când avea numai rochița

Și stătea-ntr-un fund de sat.

Umblă-n pantaloni conița,

La plimbare pe-nserat,

Trai de fițe, mândrulița,

Uitând de unde-a plecat,

Când avea numai…

Curg ploi la porți de altădată,

Curg ploi de griji și de nevoi,

Iar cerul nu va fi vreodată

La fel, cum nu vom fi nici noi!

Și dacă totuși întâmplarea

Va da și timpul înapoi,

Nu vom lăsa poate uitarea

Să-și facă chipuri de strigoi!

Ne vom trezi din…

Octombr'e-şi  întinde nori negri pe cer,

Din streaşini se varsă stropi reci  pe umbrele,

Sorbim câte-o cană de vin cu piper,…

E parcă sărbătoare şi-am câştigat la loto

de mă arunc bezmetic în cel mai trendy bar,

ajută-mă, c-aş vrea, din whiski, azi, să scot o

lacrimă  înnodată  cu aripi de nălbar.

S-o beau printre sughiţuri şi să mă-aşez, domol,

că am sub talpă jar din cel mai fin mangal;

mi s-a lipit cămaşa pe trupu', acum, matol

şi ochiul de departe-mi sclipeşte-n foc …

numai gândurile pe care le-ai aruncat

din mers

îngrămădite

transpiră în somnolenţa lor

să îţi amintească

de bătaia cu flori

şi de străzile care-au plecat fără tine

închizi ochii de parcă

degetele lui hipnos

ţi-ar  aduce peste ei

împăcarea

cu unduirea si conjugarea  

locului de poveste

unde…

E un anotimp obosit

de amurguri, 

cu obrajii îngălbeniţi.

Simt cum ne cad pe aripi 

ploi de întrebări,

surâs de orgolii

ce ne îngreunează zborul.

Le alungăm cu degetele firave 

ale fericirii.

În ochiul toamnei învineţit

de un pumn de melancolie

se zbate o clipă –

un fluture lovit de veşnicie.…