Dă-mi Doamne pacea câmpului

Când fericit este de rod

Şi liniştea pământului

Să fac din ele vieţii pod!

Să urc când sunt prea abătut

De nesfârşitele corvoade,

Să pun lumina aşternut

Şi curcubeie în cascade!

Dă-mi tihna răsăritului,

Aşterne-o-n mine ca pe mare,

Culoarea asfinţitului

Picteaz-o-n suflet ca-n altare.

Fă ca iubirea mea să fie

Precum o ploaie mult dorită,

Când seceta din cei…

m-am îngropat în singurătatea unui fluture 
am săpat în zboru-i imaginar o liniște 
de la un capăt la altul 
polenizez neantul cu sufletul ghemuit într-un cocon de nepăsare 
ascult roiul de fluturi 
albi 
negri 
în zborul lor spre nicăieri 

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

Căci

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drumurile

cu toată splendoarea lor, cu aventura, cu castanietele

care trezesc furtuni

daca uităm să mergem,…

dacă cerul ne-ar despărți în două

 în oglinda lui albastră

 tot o singură pasăre am fi

 reflexia iubirii 

 dincolo de imaginea matematică a lui 2

 aripa mea și cu aripa ta

 adunate 

 rezultă întotdeauna zborul

 cerul rămâne doar spațiul unde

 aripile noastre se întind

 să cuprindă între ele…

s-a izbit durerea-n vânt

vântul a urlat a orb …

Era

o tăcere

ameninţătoare,

părea

că umple golurile

unui izvor

de îndoială.

Murea

cu fiece

secundă

care trecea...

Inspirând aerul

într-un sunet de sufocare,

a rupt tăcerea...

Nu putea să scape

de propriile gânduri,

stătea în aerul rece

perfect conştient

de inevitabil.

Mi s-au împrăştiat gândurile prin cuvinte

pietre-n nisipul unui ţărm pustiu

fluturii mă lovesc cu aripile şi dor

picăturile de sânge căzute pe umeri,

câteva păsări se rotesc deasupra visului

cercurile descrise păreau învelite cu stele

iar cerul arunca cu bucăţi de lumină

in intunericul ghemuit langa flori ,

eram speriat şi confuz, o boala cunoscută,

secol murdar de aiureală,

un secol bătrân pe tărâmul unei vieţi

cu anii aşezaţi într-o…

Stâng, drept

talpă în fața altei tălpi,

pas,

drept stângaci,

făcut să fie,

stâng dreptaci,

făcut să cadă

de sus aproape sublim,

drept drept,

stâng stâng

înapoi, înapoi

se golește forma în care sunt,

bună,

ziua abia începe.

Călcâiele mi s-au afundat

în culoarea sentimentelor,

în urmele ascuțite

sămânță aleasă

de umbră deasă și răcoroasă.

În alergare liberă,

exercițiu de voință,

mirosul…

 dădeam de-a dura cuvântul

  până te-am aflat pe tine

 și ți-am rostogolit în palmă

  poezia

 îți semăna perfect 

 te oglindeai în ea și totuși

 nu credeai că ești 

 apoi mi te-ai răsucit în inimă

 ca un pumnal bine ascuțit 

 între (rosturile) coastelor mele

 și am…

Rămas

cu privirea pironită

pe umerii

ce se mişcau ritmic

şi pe vorbele

ce-i izvorau din gură,

simţea că s-a întors

la viaţă...

Cu o umbră

de suferinţă

întipărită pe faţă,

alinarea

izvora dinlăuntru

ca un glob străveziu,

simţea cum îşi aude

pulsul în privire...

Plin de îngeri,

înghesuit de îngeri.

Cu îngeri fără păsări,

cu păsări fără îngeri

loc comun

în așteptarea desprinderii,

desprins de desprinderea

în sine însuși desprinsă.

Ș-a mai fost făcut să-ngâne

unduind în zări columne,

peste împietrirea seacă

izvorând din creștet apă.

Zbatere de aripi

încolăcindu-și oasele,

împletindu-și penele,

aglomerând mirarea

în jurul unui zâmbet

spânzurat în…

Am ucis o floare, grădinarul a plâns

în jurul meu se prăbuşise cerul,

zadarnic din rouă mirosul i-am strâns

lângă mine se trezise misterul.

Am fost rău, am fost bun, nu se ştie

ce va fi dacă cerul devine pământ,

umbra ei vreau s-o simt cum mă-mbie

când îmi trec clipele prin cuvânt.

Dimineţile toate sunt triste şi grele

pe o floare-ofilită roua cade-n zadar,

am călcat pe un murmur de stele

şi mi-e sufletul…

Iubirea noastră n-a murit,

Ci doar încearcă să adoarmă

Pe-un colţ de inimă la vamă,

În trecere spre infinit.

Încercănată stă de veghe

Când, rătaciţi printre iluzii,

Neîmplinire şi confuzii,

Uităm trăirile în zeghe.

În paza ei sunt amintiri

Făcând din ele o cetate

Când inimile-s suspendate

De nesfârşite amurgiri.

Iubirea noastră, dragul meu

Nicicând nu va muri căci…

şi iată,

te-am aflat în pagina zilei de astăzi,

mergeai printre gânduri

şi-mi oglindeai inima…

 număr dalele una două…

Soldatul nu răspunde la scrisori

pe străzile cu aromă de întâmplare

îndrăgostiții se plimbă în parcurile

obosite de aceeaşi femeie în fiecare zi

nevinovații zâmbesc muribund

de tine ascunsă printre târfe

mângâiată cu osândiți pe coapse

iar blocurile mănâncă pe înserat tinerii

să-i vomite dimineața

mai bătrâni și fără visuri

doar tu

mireasă fără mire aștepți soldatul

de pe soclu să coboare

în parcul unde…