Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfășura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câți muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai știut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.

Pentru sufletul meu
Sunt o casă veche…
Ştii ce e nou?
Foşnetul pelerinei tale de zeu
Prin sângele meu.

O petală de crin
Pe umăr
Să mă visezi,
Să mă ţii în palme
Să-mi sufli polenul.

O casă cu ghiocei la ferestre
Desenată pe cer,
O iubire eternă
Nu o femeie bătrână…

Spun ochii mei
Verzi,
De ce nu mă crezi?

Coboară noaptea în grădini de ceară,

Iar soarele-a sculptat în piept un nor;

În seara asta cina-i mai amară

Și-am flămânzit străină într-un zbor.

În palmă-ți port sărutu-ndepărtat,

E ancorat în tainele uitării,

Și iată, două veacuri ne despart:

Unul viteaz, altul pe talpa mării.

Îmi sângeră cuvintele-n tăcere.

Să le adun, cum să le strig acum?

Am auzit de-un viscol-mângâiere

Care își face…

Ooof

trecem strada grăbiți și uităm

că în fiecare frunză

înainte să-și întindă nervurile

praful de cretă risipește fâlfâitul zorilor

cărămida efemeră

praf de iubire zăludă

pune cătușe amurgului

e o greșeală

amendată

de trecerea timpului

nisip irosit

într-o   clepsidră

cu brațe de caracatiță

soarta

între un pariu pierdut

când luna se ivește

și un câștig la loto

când…

Rodit-au în noapte hotare de stele,

În pântec de cer, peste lumi paralele;

Un luciu de apă îşi spintecă haina

Şi poartă-n adâncuri tot farmecul - taina;

Romantică, luna îşi cerne opalul...

De marea ispită mă vindecă malul!

Învie seninul alte mii de hotare

Cât stropul de rouă sfinţeşte o stare; 

Iar ropotul surd se închide-n copită

De vânt, măsurând clipa nopţii rănită.

El poartă cuvântul nerostitului grai…

Mai lasă-mă să-Ți fiu un albatros,

Ce-Ți pune-n tihnă marea la picioare,

Iar țipătu-mi febril, de vânturi ros,

Sub un torent de nori să se pogoare!

Pe cerul sur să-Ți scriu un legământ,

Cu sângele amurgului să-l perii,

În univers, renască un pământ,

Nerăvășit de patima durerii!

Din așteptări să nu mai crească spini

Și din trecut să nu țâșnească flame,

Să ne-nvelim cu ramuri de măslini,

Pășind pe…

În lumea mea,

mi-am pus doruri la fereastră

și sentimente la reverul iubirii, aproape de inimă.

Țin curcubeul în brațe și pendulez între două puncte cardinale.

Stau cu ochii pe geana cerului, mă pierd în neantul ființei mele.

Gânduri decolorate rătăcesc pe harta mea cu iluzii.

Ai să le găsești într-o zi?

Am sufletul curbat în direcția inimii tale

și-atâtea vise în formă de semilună.

În lumea ta,

îți ascunzi…

dacă voi purta ochii cu mine vei ști - gura

însă te va minți oricum

îmi voi trece palmele nervoase peste coapse

în gestul acela care te amuza de fiecare dată

rochia este aceeaşi - femeia însă

nu va mai fi niciodată aceeași

oamenii se ucid şi continuă să trăiască

unul în celălalt ca niște prelungiri inutile

aprinde-ți o țigară vrei un whisky - bineînțeles ca am

nu

nu mă iubi - nu astăzi

astăzi spune-mi doar că…

zbatere de gând în răcnetul clipei

se-ntâmplă să mă ştiu

nu mă vor bucată cu bucată

dar oamenii îmbrăţişează până la urmă

ochiul diform…

Este o gravă concluzie,

Spuse după perfuzie

Profesorul de astrologie

La Spitalul Sf. Ilie.

Își amintea de un lagăr,

Lucra și el la un joagăr,

Fuma pe ascuns o țigară

Amară.

Ce munți, ce păduri și ce ape,

Totul părea foarte aproape,

Moartea era chiar alături.

Să mături,

Striga supraveghetorul,

De sus, conducătorul

Mustața-și lingea ca pe-o blană,

Hrană, ce hrană,

Apă și resturi.

Visa profesorul. Gesturi

Nu…

De vrei ca adevărul să-l cunoști,

de unde apa,

feciorelnica-n izvor,

își smulge curgerea și firul,

să mergem

să ne-nvețe trandafirul.

El firea…

între mine și mâinile tale este cald doar șevaletul

este atât de dulce mirosul de lămâie

simt cum mi se înmoaie simțurile

cuvintele salivează galben ca niște gușteri

adie a înstrăinare dinspre câmpie

când îți scade lumina îmi culci soarele pe umăr

cine nu s-ar însenina pentru o ploaie de vară

pentru doi ochi de păun rotindu-se în tăcere o seară ?

din culori se scurge lava nisipul apa

sufletul meu este în fibrilații își face…

ALB

Discutam cu o doamnă,

Nu aveam nimic în comun,

Ea era albă, albă, se rotea,

Nu ne-am atins, nu era fluture,

Părea o pisică parfumată,

Se desfășura, tot albă, ca un vis,

Eu povesteam de copilărie,

De prima iubire, ea mi-a spus

Câți muritori a dus dincolo,

Trenul s-a oprit. Doamna a coborât

Fără un cuvânt, am plecat mai departe,

n-am mai știut nimic despre ea.

Devenisem nemuritor.

*************************

Ulyses mai…

Ştii? Gândurile vii lasă umbre

şi după moartea corpului biologic

- sub copacul greu al memoriei,

zâmbeai! – eu, o frunză de cristal

pe ramul aducerilor tale aminte

scrum şi flacără eram. Erai.

Nu mă iubi ca să dispar,

nu mă lua în braţe, nu mă săruta

nu mă risipi în ispite

sub pleoapa timpului, grea,

nu mă uita, iubite!

Altădată crezând că eşti vântul,

pluteam prin suflul ochilor tăi

imi legam de glezne pământul…

''Dă-te deoparte'',

mi-a zis noaptea,

până s-a făcut

în întregime albă.

''Dă-te deoparte'',

a repetat și ziua,

până s-a făcut

în…

Cuvintele udate de ploaie

curg încet de pe ramuri,

inundă gândul-cetate devenit în mine,

când ți-am arătat cum să te rogi,

cum să-mi ții inima în palme,

cum să-mi încălzești vorbele

cu care hrănesc timpul,

în care împletesc visul și dorul în noapte.

Se aude trenul toamnei oprit pe o linie moartă.…

Cu trenul-fantomă mergeam spre neant,

Erai lângă mine-n taior elegant,

Femeie și înger și pare-se drac,

Ciudată ființă, nu-ți eram drag,

Fracturile craniului nu se vedeau,

Un fum albăstrui ieșea, doar bau-bau

Venise cu noi, copil mai eram,

În trenul-fantomă spre moarte zburam.

Ce nemurire nelămurită,

Eu îți voi scrie o poem-aurită

Fapte, visele le-amestecăm,

și în mesteacăn cu jderii urcăm,

privim peste zare, acolo…

în zori orașul este cel mai vulnerabil

copacii ating cerul

vântul împrăștie

mormane de frunze

/vise înfipte în glie/

se va lasă ceața

ploile îmi vor curge pe piept

sufletul va desfrunzi decadent

voi regăsi singurătatea efemeră

nopțile cu armonii distilate

umbre violacee vor scrie un curcubeu

cu arta de a saliva cuvinte

îmi vei dărui clipe cu ferigi la urechi

dinspre sufletul tău vor aburi nopți

cai cu…

În seara asta chefuim din nou

Va curge vinu-n noi ca o năpastă

Cu struguri dulci, cu ten de bibelou

Aromitoare via ne adastă…

A da dosul

A da dosul nu este frumos,

Nici sănătos, nici nobil,

Nici ignobil, mă plimbam

Pe bulevardul New Age,

Acolo poți scuipa și să ragi,

Acolo nu vin săraci, destul

Supărat-ai Codul Fudul.

Dragoste versus stres, disperare,

Completează acum noi formulare,

Ai un furuncul, faci o petiție,

Vine în grabă un pâlc de poliție.

Ai tu un foc interior, nestins,

Tace ori sfârâie neatins,

Eu am văzut cum arunci după ușă

Bulgări și…