Dumnezeirea am descoperit-o mergând cu bunica la biserică

în fiecare sâmbătă mă spăla pentru a doua zi

în copaia de lemn cu săpun de casă…

Nu-s multe poeme-n lume să mă-nvețe cum să plâng

si tristețea cum s-o lepăd, valul fricii cum să-l frâng.

De n-aș fi venit pe lume cu cosițe și bujori,

m-aș fi dus de dragul morții să o cânt în sărbători.

Cu o barcă  uriașă dăltuită-n fir de lemn,…

când fiecare dintre cunoscuți are un prieten

convins

că poveștile unesc oamenii

cu o singură condiție

să fie adevărate

înțeleptul citează din cărți

atunci când se înmulțesc banii se înmulțesc și cei care

îi mănâncă

iubirea mea zdrobește cireșe în pavilionul urechii

sunetele ating înălțimi anormale

nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă

îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla…

nu-mi mai erai

știam asta

de când adăugasem

în metanierul răbdării

mărgelele deșirate în bagajele tale

de mâna hulpavă a ultimei Circe

spintecătoare de taină

dintre atâtea

doar ei i-am netezit visul tâlhar

decupându-mi

ostenită să mai număr

fereastră spre zbor

și totuși

mi-ar fi plăcut să mă uiți acolo

mi-ar fi plăcut să mă uiți o vreme

pe insula aceea cu nume de sfântă

unde vinul e mai…

răpciune se-aşterne în parcuri

ca un apus răstignit peste lume

aleile-şi adună la capete cerul

eu îmi flutur eşarfa

de parcă aş pierde pe cineva drag

ziua aceasta mi-aduce aminte de mâinile tale

crengi înflorite în care cântă privighetorile

până fac să danseze seva copacului

și nu știu de ce

slovele mele îmi par doar niște greieri rătăciți

prin ierburile mult prea înalte

din ultima lună de…

N-aș crede c-am fost ruptă dintr-o coastă,

Ci, mai degrabă, dintr-un râs cu lacrimi,

Că sufletul îmi umblă printre patimi

Și cântă fericiri, când bea năpastă.

Un șarpe să mă fi-ndemnat cu mărul?

N-aș crede că-n concentrica-i privire

Mi-aș fi pierdut hipnotizata fire,

Să-ncurc minciuna hâdă cu-adevărul.

Să îi fi dat Adamului trăirea…

Ia-mă-mă, iubite și m-aruncă-n cer,

să-ți fiu de pe boltă, pată de mister,

să mă rup în mii de diamante tari,

să crezi că sunt veșnici ochii mei cei mari.

Și din două stele de-un colț aninate,

să-mi faci doi luceferi plini de nestemate.

Unul să ne-aducă patima și focul ,

altul să deoache, să ne dea norocul.

Ia-mă-mă, iubite, ia-mă-mă cu starea 

și puterea apei din laguna verde,

Poate într-o zi…

Ca-ntr-un șah cu piese oarbe adunate dintr-o carte,

Noi ședeam de-a latul vieții, ne pândeam orice cuvânt,

Nici n-am observat cum timpul se-nclinase într-o parte,

Cum spărsese din ferestre, unui turn, strașnicul vânt.

Mai credeam că jocul este unul logic și corect.

Mâneci largi purta la masă ursitoarea, însă noi,

Ne priveam printre remize și ne întrebam direct,

Dacă toamna care suntem are-n sân destule ploi.

Mi-am pierdut…

sub firul de iarbă s-a întins

amintindu-şi tinereţea

unei albine

păzeam turmele

pe câmp noaptea

în pături de lână
povesteam

fericiţi să nu ne atingem

tu la spatele meu

să mă îndrăgostesc primul

în lumina de stele cu părul

despletit şi bărbia întinsă

lângă urechea mea care asculta

asculta şi tăcea

despre dumnezeu

încep dimineaţa târziu

cu un ceai negru în care strecor

fiorii unor bucurii relative

de la balconul alăturat

un el şi o ea îmi zâmbesc afabil

camuflând neîmpliniri

ce au coborât de mult în oase

rozând încheieturile

pe trotuar trecători îngânduraţi

merg parcă la întâmplare

purtându-şi umbra speriată

fete bătrâne

şi veşnic îndrăgostite de altcineva

înfloresc…

Visez să-mi fac colibă lângă lac,

să mă adăpostesc în ea când plouă.

În timp ce tu-mi apari ca Luna Nouă,

din amintirile secrete, de un veac . . .

Știu, m-ai ascuns în suflet prea adânc

și m-ai ținut închisă, ferecată,

să nu pierzi ce s-a întâmplat odată,

când îți purtai iubirea la oblânc.

Cu pasul  lin te-apropii tot mai mult,

să-mi dovedești că nu ești o fantomă,

că n-am trăit nicicând după o…

ne ivim din neantul înghețat și etern

bâjbâind în rece nămol

stropi mari de-ntuneric pe ochi ni se cern

și tot împrejurul e gol...

buimaci nu mai știm încotro s-o luăm

în față cărări se-ntretaie

nu știm pe care drum s-apucăm

căci urmele-s șterse de ploaie

croim cu puterile noastre un drum

și-ncercăm să facem lumină

dar orice scânteie se preface în scrum

și-așteptăm o zi mai senină

când iată pe cerul nostru…

Arpegii de toamnă târzie

O frunză, în noapte, suspină

Din lacrimi se scurge rugină

Și plumb, și regret, și ftizie.

Cad ploi ca-ntr-un antic diluviu

Un stol de cocori emigrează

Copaci, pustiiți, intonează

Prohodul frunzișului-fluviu.

Și gem țintirime de apă

O brumă în plete-mi coboară

Strivită-i iubirea din vară

Un gând reumatic mă sapă.

Când visele-ncep să pălească

Și…

Sfârşit de vară, de nisip fierbinte,

în suflet timpul roade ca un ornic,

din fiecare colț în clești mă prinde

surâsul rupt, pe chipu-ți nestatornic.

Furtuni păgăne-n mine se adună,

venind pe…

să facem din dragoste un lucru simplu,

seara să-i mângâiem spatele

ca dragostea să învețe de la noi moliciunea atingerii,

să o lăsăm să se plimbe prin casa noastră,

să fim buni cu ea, dar să nu uităm de starea ei de câine

care muşcă uneori mâna care o hrăneşte.

prizonieri ai propriei noastre fiare, să nu trăim cu frica ei,

să mergem înainte până găsim o vreme favorabilă,

în mijlocul unui lac adormit și nostalgic

să ascultăm sonata…

Tu, cerule, mi-ai fost de pază

Când căutam cuvinte-n lume.

Nu le-am găsit. Stăteau ascunse,

Ca un concert de constelații

Căzut pe cea mai lungă strună,

Ca prisne* cu sclipiri postume,

În pieptul meu. Fierbea puhoiul

Și revărsa prin negre spații.

A smuls în mine stăvilare,

Mi-a plâns pe suflet cu lumină...

Din ale lacrimii…

vineri, prima zi din septembrie

o zi obișnuită în care oamenii nu cred în

paradoxul materiei și al spiritului

când ploaia întoarce

la capătul zilei

aud voci pe care nu le înțelegeam până atunci

omizi cu gânduri umane mă ating pe umăr

lasă-ne să ghicim

ești prima dată în parc

mi te imaginez udă

într-o pătură din primul război mondial

obișnuiți cu vesela din tablă

cu gustul de aluminiu…

Se-ntoarce timpul de pe unde zburdă

Și ceasul se învârte, cumva, antiorar

Pisicile și câinii, ca o babă surdă,

Cântă când fac un ou într-un cuibar.

Poneiul meu se duce în grădină 

Și ronțăie grăbit  salată și mărar.

E cald sau rece dar nu am vreo  vină

Că florile-mi dansează pe trotuar.

Doar pendula se-agită regulat

Și iar se schimbă orologiul seara,

La capul baldachinului sculptat

Trei…

Pe când își dezbracă veșmântul,

Îl spulberă vântu-n rafale

Și ea, atingând lin pământul,

Dansează cu tălpile goale.

Copacii, făcând plecăciune,

Ofrande-i aduc la picioare

Și-admiră frumoasa minune,

Privind cu extaz și candoare.

Covorul de frunze foșnește,

Când calcă pe el scumpa doamnă,

Iar sunetul lui însoțește,

Spectacolul zilei de toamnă.

Șăgalnic, dansează pe stradă,

În ritmul de muzică lentă,…

coborai dintr-un trecut îndepărtat

o existență în care ne-am iubit

și-n care îți născusem cei mai grozavi fii

nu știu care dintre noi a murit primul

m-ai regăsit la fel de frumoasă

poate mai înțeleaptă cu câteva ere

în care te așteptasem

printre vântoase năucitoare

rătăcind

între moarte și viață

am ridicat mâinile spre cer

erau aspre de întrebări

nu voi putea muri vreodată…