mă uitam la șirul de păsări

pe cer

cuvinte fără sens pentru că nu cunoșteam rostul iubirii

timpul trecea precum respirația unui om scos din apă

și pe care lipsa de aer l-a făcut să capete nuanța sfârșitului

niciodată nu am crezut într-un cer violet

deși mergeam la înmormântări unde mă mulțumeam

să-i strâng mâna preotului

mă privea de parcă ar fi găsit câțiva dintre cei treizeci de arginți

și nu știa cum să îi înmulțească…

Spune-mi că nu ai plecat, agitând norii de gheață,

Spune-mi și că m-ai iertat într-o altă dimineață,

Spune-mi azi ce va fi mâine,  dacă ne vom întâlni,

Ca un abur cald de pâine te-oi chema și-ademeni.

Paradisul  înspre  care mă îndrept adeseori,

Nu-i al meu, mereu dispare, mă îmbracă în fiori.

Mă condamnă la uitare  tot ce nu am spus cândva,

Somnul pleacă, nu am stare, de-aș mărturisi cuiva.

M-ai legat cu funii…

greu trec secunde

de parcă timpul m-ar fi uitat

desenez umbre pe tavan

numărând şuviţe

şi gânduri...

în depărtare un urlet de câine

cuprinde liniștea ca o disperare

azi am mai îngropat o speranţă

încă aud ecoul clopotelor

nu plâng

lacrimile n-o vor întoarce

viața are nevoie de durere

nisipul din clepsidră curge încet

nu-i văd capătul –

e doar…

miau

mi-au venit acum

toţi corbii amintirilor frumoase

miau...

miau...

îndrăznea mâţa când

sub masa joasă cu trei picioare

la care stăteam ciucure toţi şapte

primea boţul micuţ de mămăligă

muiat în zeamă de urzici-trufanda

miau

îndrăznea mâţa a patra oară

că nu-i plăcea purificarea la care era supus

trupşorul ei de zeitate egipteană

poc

încasa una-n cap cu lingura de…

 amintirile,  păstrate în cutia de sidef,

au parfum subtil, uimitor de lavandă,

să nu le roadă molii în nebun fief,

le primenesc în lumină pe verandă.



merg pe drumul meu până la capăt,

ocolesc obstacole cu mare vigilență,

de la univers aștept să capăt,

titlul și trofeul de excelență.



vreau lumea să o scot din somnolență,

soarele la răsărit este mirobolant,

transformă în lumină a nopții virulență,

îndeamnă timpul…

Dintr-un foc ai sculptat

Trup de vis și mirare

Pe-un ocean de păcat

Trei castele de sare

În tăceri ai cusut

Gura zilei de mâine

Prea ades m-ai durut

Printre patimi și pâine

Trei dureri de cristal

Reci ca noaptea cea mare

În potir hibernal

Mi le-ai pus pe cărare

Să le beau îmi spuneai

Ca și cum mântuire

Dintr-o cruce de rai

Se amestecă-n fire

Curcubeie…

Într-o ramă fără sticlă, în culoare, frige umbra,

Între vis și nepăsare, veștile își ceartă pașii,

Dincolo de nepăsare, vocea se aude sumbra,

Ca o mască fără vlagă, își adună-n cioburi, așii.

Odihnită pe-o ureche, floarea își răsfață țepii,

Balansoaru-și mișcă tâmpla, o continuă spirală

Între cer și oseminte, pensulele ascut ștepii.

Asta-i lumea mea de zâmbet, în plutirea ideală!

Lampadare fac cu ochiul  peste…

e timpul

azi, le spun: e timpul să îngrop tristețea

și pe vechea rană să presar doar flori;

iar când o să sune din corn bătrânețea,

s-o alung din poartă, în ai zilei zori.

cât de mare-i lumea, ce cu saț culege

dintre-atâtea gânduri mult doritul vis.

că mă mint acuma, oare se-nțelege,

nu de dor, ci viscol, pururi să-mi fi scris?

așteptând minunea, vrând a se…

Ochii tăi ascund mistere,
Sub gene negre.
Ochi de miere
Cu privire dulce,
Aurie.

Buzele tale arcuite
Sub nasul fin și priviri adumbrite.
Buze ce aduc plăcere,
Cu gust de miere
Aurie.

Privirea ta, tăcut mă petrece,
Când crezi că ochiul meu nu te vede.
Privire, ce se ascunde de mine
Discret, fierbinte,
Aurie.

eu cu mâinile tale

tu cu mâinile mele

ne privim curioși

ce să facem cu ele

poduri vii pentru fluturi

păcătoși de-ar vedea

stele-n râu căzătoare

agățați de perdea

până-n zori s-ar ascunde

doar monarhii hai-hui

ar dormi pe la oameni

poruncind orișicui

i-ar trimite pe țărmuri

să aștepte din larg

păsări albe și negre

ce fac străji pe catarg

să…

 

atârnăm de ochi plăcuțe pe care scrie

„închis”

programul de funcționare

„reveniți mai târziu

peste o viață sau două ar fi cel mai indicat”



amerizarea în portalul vederii nu-i ușoară

lecțiile de protecția vieții

plătite cu sânge și rabatabile dimineți

oferă oarecare siguranță



deșertul usucă…

Spre lacul vălurind molatic

Se-apleacă sălciile-n șagă,

Torc mâții răsuflarea vagă

Din aerul primăvăratic.

. 

Țes pânza liniștii, suavă,

Din firul mătăsos, alene;

La clipocitul printre gene

Amiaza se dedă, trândavă.

.

Dar prin marama de smarald

Se întrevede-o siluetă;

E albă, fină și cochetă,

Plutește cu zefirul cald.

. 

Pe sub cortina ca de jad

Își mișcă trupul de…

Într-un colț de lume, de îngeri uitat,

Departe, pe-o culme, sub un cer rotat,

Săvârșindu-și anii, un bătrân călugăr

Frate cu vulcanii, nu le găsea număr.

Pietrele  din juru-i, crăpaseră toate,

Bătrânul, cu leacuri și frunze uscate,

Cu pânză de rouă, culeasă  pe  zori,

Descânta copacii străbătuți de nori.

Nu-și spunea povestea nimănui, de fel,

Era aspru-n sine, se-ngropase-n el

Vocea-i de metal…

                                           bate vânt nebun

                                                    ca un netot

                                                             usucă

                                                              peste

                                                                  tot

                                       …

Bate vânt de primăvară

Și mă cheamă pe afară,

Iar când trece, într-o doară,

Mângâierea lui ușoară

Mă-nfioară.

.

Toate florile-n grădină

Se răsfață în lumină

Și prin tufe de sulfină

Aud boarea cum suspină,

În surdină.

.

Liliac și iasomie,

În culori de bucurie,

Jucăușe mă îmbie

Pe-a lor frunză a le scrie

Poezie.

.

Dulci fiori de fericire

Se întrec să mă inspire,

Să mă-nvăluie-n…

pe ulița ce duce spre alt veac

în vatra unui orizont sărac 

un câine șchiop şi-un om bătrân 

doi rătăciți fără stăpân 

cerșesc din greu la porți străine

un pic de zeamă și un pic de pâine 

când…

Plecat-am din frigul neiubirii,

Fugind ca o sclavă fugărită de câini,

Nepăsându-mi de durere și tristețe,

De pasul timpului ce trece!

Cărarea dealului cobora înghețată și strâmbă,

Șerpuindu-și trupul de piatră mărunțită.

Pe cer veghea o lună de foc rece.

Doar vântul pasul mi-l întrece!

Pășeam pe drumul împietrit, neumblat,

Zdrelită, sângerând, neclintită,

Cu puterea zvâcnindu-mi în…

Mi-am pus masca fricii pe figură

toți mă recunosc

sunt de-al lor

am buzunarele burdușite

cu

pietre de moară

să nu mă ia  vântul

zâmbesc în toate direcțiile

de la nord la sud

dar mai ales pe direcția est-vest

pământul se hurducă la mine-n cap

e ziuă

și

noaptea

numai luna strălucește prin absență

exact ca și cuvântul

nu exprimă nici adevărul

nu ascunde nicio…

Respir, trecând prin site, 

aripi înșiruite, 

             amurgu-i plin de duh. 

Risipitor, o moară…

din clipa în care am văzut mâinile

deschizându-se precum coroana copacului,

am știut ce drum să urmez.



după reacția dureroasă a mamei

îmi ling degetele și cer sare

din tavan,

apar fața de masă, chipul de aur,

un fluture ponosit cu antene.



ne așezăm să vorbim,

responsabil

de puterea cuvintelor,

meșterul făurar închide Țara Minunilor,

necăjit de înfrângere se întoarce din  cadru:

plecați după rugăciune!…