mâinile noastre se caută oricâtă seară se face

nimeni nu știe la care răscruce freamată eternitatea

îmi adaug tot atâtea brățări

câte duminici cucerim

deschid pleoapele în întuneric

și mă gândesc cum aș putea să urc

prin aerul tău fertil

ca o iederă camuflată

de prea multă vreme



în unele zile aș porni în dantelă

printre vertebrele care se lungesc în oglinzi



când mă descheie torsul unei viori

miroase a cireșe…

PE DERDELUŞUL TENTAŢIILOR

aş putea trăi

fără să-mi spintece răscrucea

călcâi putred de speranţe

nu vreau să mă despart în silabe

ori de câte ori

mă licitează cârtiţă oarbă

zadarnic…

Cu nervii numai buni de altoi

Costel Zăgan, Universuri paralele

Fie ca  învierea lui Hristos, s-aducă: mai multă lumină în mintea şi inima noastră, pacea interioară, atât de râvnită în sufletul nostru , multă, multă iubire!

Oare W. Whitman din literatura universală,M.Sorescu din literatura noastră, n-au scris poezie? Aştept un răspuns de la   cei care n-au reuşit să-nţeleagă poezia mea.[Astea sunt desigur doar două exemple].

Să  mascheze

neliniştea

cu o clătinare obosită,

din cap,

arunca o privire grăbită

cu expresia

de căutare încurcată.

Deschidea

uşor buzele

cu oarecare neglijenţă,

rămânând pironit

cu un surâs

aburit.

Înecat

sub un val

de indignări,

umblând năuc

pe străzi,

asculta

fără curiozitate

departe, în adânc

gestul lui slab

ce îl oprea...

pe vârful degetelor



cuminți prin ger lichid

își atârnau înserările învălurate de arșița lumii

pe vârful degetelor dintre ceruri

picurându-le în nisipul clepsidrei

limbi întoarse îi judecau spărgându-le dibăcia



când o-împingeau înlăuntrul clopotelor

Ea se minuna

iar El

își mai injecta o doză de viață…

Visam că-nving în somn eternitatea

și mă mișcam năvalnic

pe sub vreme,

eram crescând din partea nevăzută,

dinspre lumina

ce peste abisuri geme.

Am luat un gând,

așa-mi spusese tata,

dar nu l-am terminat la vreme

și m-am lăsat încet pe spate

simțind pământul

dar privind la stele.

Se năzărise totul fără știre,

era-nceput de veac

sfârșind alene

și mă-nvârteam cu toată galaxia,

un bloc robust rătăcitor prin vreme

și…

Părea un afluent

rătăcit pe drum.

Neobişnuit să înfrunte

privirile intrigate,

din neatenţie

sau indiferenţă

cu răsuflarea tăiată,

într-o tresărire nervoasă

de spaimă şi de speranţă,

cu o mişcare măruntă

tresărea

la gândul insuportabil

în rotirea lentă

a amintirilor.

Primea

cu uşurinţă

dintr-o adevărată

neputinţă

de a uita,

o sumă

de gesturi mărunte

ce păstrau

un aer particular

dincolo de ele.

 Undeva…

când m-am trezit Dumnezeu

dormea cu mine în pat

pe jumătatea lui

din rădăcini de lumină

creştea ca un Făt Frumos

o dimineaţă ce se hrănea cu

ultimele respiraţii ale nopţii

încercam să evadez din mine şi

prin fiecare rază să…

Rostesc în aste zile creştinii cu mândrie

şi pare drept sa fie aşa;

dar eu  mă-ntreb retoric, cu îngrijorare:

câţi dintre noi urmăm în aste vremuri grele,

calea pe care Hristos ne-a îndemnat?

s-abandonăm pofta de-navuţire,

dorindu-ne cu ardoare,

sufletul să-l facem mai bogat;

să spunem adevărul în orice împrejurare,

chiar dacă aceasta  ne-ar duce la legat

şi pacea s-o iubim cu adorare,

sămânţa ei sublimă s-o sădim…

știi că luna se-animă doar prin falduri

de creste,

luna noastră -

vestala pictată-n parfum de poveste?!…

Pietre rănite de lumină şi ploi ce-ntruna au căzut

rostogolindu-se pe stânca fără să strige ajutor,

loveau culorile din frunze ce-n calea lor au apărut

asemeni fulgerelor care, trezesc tăcerea unui nor.

Rămân pierdute în prăpastii ca visele fără destin

atâtea pietre căzătoare pe stânci lovite de furtuni

şi depărtările-ntre umbre sunt amintiri de cer senin

când florile-de-colţ purtau uscate lacrimi de…

JOCURILE MEMORIEI

poate n-o să vină nicicând clipa

să cânt pe o singură coardă melodia vieţii

balena

înainte de-a juca şotron cu Iona

poate să-şi pună poante

să pirueteze pătratele efemerului

în buclă…

Sălăşuind în închisoarea vieţii

O carte-i aruncată, e nescrisă,

Un tonomat nu mai înghite fisă,

Iar sinele-i pierdut în vălul ceţii.

Pandora însăşi e pe veci închisă,

Cutia-i stă ca bază în nămeţii

Năucitori pe clarul dimineţii,

Uitând mereu cromatica promisă.

Adverbele de timp împrăştiate

În patru zări cu praful din nisip.

Solfegii cresc din ploi încrucişate

Şi-amestecuri de umbre fără…

iubirea și cugetul

stăpânesc deopotrivă niarne*

sfâșiind existența

generând în semințele liniștii

germinarea unui sentiment hibrid

dintr-un amestec

de iubire  necondiționată de oameni

și teama

că nu putem ridica  privirile atât de sus

 …

Au înflorit salcâmi prin lizieră

ninsori de flori în ramuri strălucesc,

iar stelele pe-a nopţii etajeră

din razele-aurii îşi rătăcesc.

parfumul lor e dus de vânt în zare

când pelerinii trec spre nicăieri,

fără a şti răspunsul la-ntrebare

de ce-nfloresc salcâmii-n primăveri.

Au înflorit salcâmii ca-n trecut

eternizând parfumul prin ninsori,

când florile pe ram s-au cunoscut

şi s-au uitat de tot atâtea…